miercuri, 30 decembrie 2009

Domnul Zeu si Raul

...
Binele si raul figureaza printre temele cele mai discutate de teologi si oameni de stiinta deopotriva. Putini realizeaza ca, de fapt, Domnul Zeu a stabilit cu buna stiinta relele permise si cele nepermise. Documentarul de mai jos surprinde acele momente cruciale de la inceputurile Lumii.
...

...

Domnul Zeu si Virgina

...
Oamenii Domnului Zeu s-au hotarat sa omoare cu pietre o femeie. Sa vedem ce are de gand Dl. Z. si Gizas sa faca in legatura cu asta.
...

...

marți, 29 decembrie 2009

Domnul Zeu si Moartea

...
In fiecare an in preajma sarbatorilor, Moartea devine din ce in ce mai deprimata. Anul acesta s-a dus sa se planga Domnului Zeu, din pacate (si pentru noi) fara prea multe rezultate.
...

...

Domnul Zeu si Femeia

...
Partea cea mai importanta a planului Domnului Zeu a fost legata de inmultirea oamenilor. In acest sens a fost creata Eva, din coasta primului om, Adam. Totusi, lucrurile au fost nitel mai complicate decat ne spune Biblia. Noroc cu Lucy (Lucifer) care trecea pe acolo...
...

...

luni, 28 decembrie 2009

Domnul Zeu si Tipu'

...
Domnul Zeu a decis acum cateva luni sa comunice cu omenirea sub forma unor filmulete descriind aspecte cotidiene ale Atotputerniciei sale. Intrucat majoritatea oamenilor vorbeste engleza, cu exceptia celor care vorbesc chineza, dar acolo nici Domnul nu se baga ca este prea grea, filmuletele sunt vorbite in limba yankeilor.

Nevrand sa dezamageasca poporul roman, care pe zi ce trece se autoconvinge ca este poporul ales, Domnul Zeu a deschis recent un canal cu o traducere in romana a acestor filmulete. N-ar trebui sa fie o problema deoarece romanii sunt "dastepti" si stiu citi. Totusi, traducerea nu s-a facut prin puterea Cuvantului si asadar nu a fost instantanee, asa ca deocamdata avem un singur filmulet dar cu siguranta vor veni si altele.

marți, 22 decembrie 2009

Jocul de suma zero al politicii romanesti

...
Intr-un joc de suma zero unul castiga iar celalalt pierde. Inspirati de competitiile sportive, politicianul roman are impresia ca daca competitorul lui pierde, victoria ii va reveni lui in mod automat. Partidele sunt atat de orbite de obiectivul lor de a-i bloca pe oponenti incat aproape nimeni nu mai face coalitii constructive ci doar aliante distructive.

Nu am idee despre notiunile care se predau la scolile de inalte studii politice de pe la noi sau de aiurea. Totusi, intuitia mea de om pasionat de biologie imi spune ca primul lucru pe care viitorii nostri politicieni ar trebui sa-l invete este faptul ca politica nu trebuie sa fie un joc de suma zero. In loc sa fie interesati de infrangerea competitorului, oamenii politici ar trebui sa fie interesati de felul in care sunt ei perceputi ca altruisti. Ce-ar fi daca presedintele nostru ar fi ales pe baza meritelor lui dovedite de om generos, conciliant si capabil de conlucrare? Vezi aici cateva randuri despre aparitia altruismului.

Interesant este ca avem in noi premize genetice ale altruismului de pe vremea cand traiam in clanuri relativ mici in care binele fratelui meu era si binele meu. Cercetarile oamenilor de stiinta arata ca, din pacate, altruismul in cadrul clanului s-a dezvoltat in paralel cu ostilitatea fata de membri altor grupuri. Astazi traim in societati mult mai mari decat cele care au modelat zestrea noastra genetica si de aceea genele noastre nu ne ajuta pana la capat. Astfel, devine evident ca acele manifestari de generozitate si altruism pe care le vedem din partea multor oameni obisnuiti fata de necunoscuti au si o alta sursa. Care sa fie aceasta?

Raspunsul, pe care sunt convins ca multi dintre noi il intuiesc, ni-l dau documentat niste cercetatori americani: cultura este cea care ne face sa ne dorim sa ne ajutam dezinteresat semenii chiar daca nu-i cunoastem si nu asteptam de la ei nicio rasplata.

Avand in vedere faptul ca, prin insusi sistemul electoral, fiecare tara democratica are politicienii pe care-i merita, ramane sa ne convingem pe noi insine ca societatea este mult mai castigata daca cu totii, inclusiv politicienii, vor trata treburile tarii altfel decat un joc de suma zero.
...

luni, 21 decembrie 2009

De ce nu voi ajunge presedinte?

...
Dragilor, am o veste buna pentru voi: nu voi ajunge presedinte! Cei care tremurau la gandul asta, pot sa resufle usurati.
Nu voi candida la presedintie, dupa modelul ilustru al altor necredinciosi, pentru ca nu vreau sa fiu nevoit, de dragul protocolului, sa ascult o slujba bisericeasca in Parlamentul Romaniei, stat secular, in care separatia bisericii ortodoxe de stat ar trebui sa fie deplina.

Asa i-a trebuit lui Traian Basescu! Cine l-a pus sa candideze din nou? Astazi a fost si el partas la violul secularismului chiar sub cupola celui mai important for al statului si nici n-a miscat vreun deget. Se pare ca nici el nu se poate delimita de "anumite grupuri de interese".
...

sâmbătă, 19 decembrie 2009

Palma de la buget

...
Guvernul mai da o palma celor care solicita un buget mai mare pentru invatamant. Conform Gandul, in aceste vremuri de criza, Ministerul Culturii primeste fonduri de la buget pentru salarizarea personalului din institutiile de invatamant teologic neincadrate in invatamantul public.



Sa vedem daca am inteles bine ce se intampla:
- Romania este un stat secular
- Bugetul de stat face fata foarte greu platilor necesare invatamantului public, sanatatii
- Guvernul face cadouri din bugetul de stat catre sectorul privat



Cum este oare posibil ca un stat secular sa faca bisericii cadouri extrabugetare?

...

De ce avem nevoie de un minister al cultelor?

Raspuns: pentru a oferi o sansa politicienilor care tin mortis sa se faca de ras.

Deputatul PDL Cezar Preda protesteaza la adresa intelegerii pe care a parafat-o partidul dumnealui cu UDMR-ul in ceea ce priveste atribuirea portofoliului Culturii si Cultelor.
"Avem un parteneriat cu Biserica" tipa ca din gura de sarpe deputatul buzoian, cu siguranta referindu-se la Biserica Ortodoxa Romana.

Nu lupta pentru controlul unui astfel de minister este cea care deranjeaza ci faptul ca statul autodeclarat secular consimte sa finanteze biserica, asimilandu-i pe preoti functionarilor publici.

Credintele religioase sau absenta lor sunt aspecte private ale cetatenilor iar statul nu ar trebui sa se amestece in vreun fel
...

vineri, 20 noiembrie 2009

Crestinarea unui copil musulman?!?

...
Traian Basescu a participat in aceasta seara la o dezbatere electorala televizata impreuna cu principalii sai contracandidati. Nu vreau sa comentez aspectele politice ale controversei ci vreau sa ma refer la raspunsul actualului presedinte al Romaniei, stat secular pe hartie, la intrebarea "care este cea mai frumoasa fapta pe care ati facut-o vreodata?"
Basescu se mandreste cu faptul ca a crestinat un copil musulman, e adevarat, la initiativa mamei acestuia. Ma deranjeaza profund acest raspuns din mai multe puncte de vedere:

1. A categorisi un copil dupa religia aleasa de parintii acestuia este o forma de abuz. Nu consider ca ar trebui sa ne referim la copii crestini, musulmani, evrei, sau animisti. Ei sunt prea fragezi pentru a imbratisa vreo religie sau alta, iar cei care totusi recurg la aceste etichetari abuzive sunt probabil ei insisi victime inconstiente ale indoctrinarii religioase din copilaria lor. Basescu fie nu realizeaza faptul ca declaratie il incrimineaza drept complice la indoctrinare fie i se pare normal sa militeze pentru "promovarea" ortodoxiei. Dupa cum nu vorbim la varsta de sapte ani de un copil liberal, conservator, regalist sau chiar stelist :) tot asa ar trebui sa ne abtinem de la a mai vorbi de copii ortodocsi, catolici sau agnostici!

2. Se acrediteaza ideea ca acel copil a fost "salvat" prin crestinare de la soarta cruda de a fi musulman toata viata. Adica, a fi ortodox inseamna a fi superior unui musulman?! Pe baza caror criterii putem face aceasta apreciere?

3. Cunoscand abilitatea exceptionala a domnului Basescu de a-si creste punctajul in timpul campaniei electrorale, mi-e teama ca tocmai acest gen de mesaje "prinde" cel mai bine la electoratul roman. Poate ca alegerea mesajului a venit in urma unui studiu de cercetare a opiniei publice...

Hai la vot!
...

duminică, 8 noiembrie 2009

Cum de am fost primiti in UE?

...
Este evident pentru toti ca exista un decalaj foarte mare intre tara noastra si restul Europei civilizate din punctul de vedere al celor mai importante criterii ale civilizatiei: economia este pe butuci, clasa politica este imatura, in schimb justitia este intr-o stare si mai jalnica... :(

Intr-o tara in care singurele progrese au fost facute mai mult cu forta, de teama Bruxelles-ului, merita sa ne aplecam cu mai multa atentie recomandarilor UE.

Daca in economie progresele depind de multi factori si sunt foarte dificil de obtinut, educatia este un domeniu progrese importante pot fi obtinute relativ usor.
Consiliul Europei facea inca din 2007 o distinctie foarte clara intre stiinta si creationism. Rezolutia 1580/2007 tragea un semnal de alarma referitor la ingerinta creationistilor in sistemul educational, fara a atenta la libertatea confesionala.
"The aim of this resolution is not to question or to fight a belief – the right to freedom of belief does not permit that. The aim is to warn against certain tendencies to pass off a belief as science. It is necessary to separate belief from science. It is not a matter of antagonism. Science and belief must be able to coexist. It is not a matter of opposing belief and science, but it is necessary to prevent belief from opposing science."

In Romania, manualele scolare ar trebui "curatite" de orice ingerinta a religiei in general si a creationismului in particular. Am vazut manuale de biologie care prezentau aparitia animalelor pe zile si manuale de muzica cu muzica bisericeasca. Rusine!

Sa vedem daca suntem in stare sa-i convingem pe politicienii nostri ca din programa scolara nu are cum sa lipseasca evolutionismul, prezentat extensiv, asa cum o cere rigoarea stiintifica.
...

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Te poti infecta cu virusul AH1N1 in biserica?

...
In seara asta am vazut la televizor un preot ortodox care, spre lauda lui, vorbea in timpul slujbei de masuri profilactice pentru prevenirea infectarii cu virusul AH1N1. Astfel, enoriasii au auzit ca trebuie sa se spele frecvent pe maini, sa-si acopere gura si nasul atunci cand stranuta.
Tocmai cand eram gata sa admit utilitatea slujbei bisericesti, distinsul parinte a dat cu mucii in fasole. Sort of... :)
Citez cu aproximatie din memorie: "Sunt voci care se pretind rationale si care recomanda enoriasilor sa nu sarute icoanelor si sa nu vina la biserica daca sunt bolnavi. Evident ca aceste persoane nu cunosc taina duhovniceasca si sunt intr-o mare eroare."
Niciun cuvant despre vaccinare.

Deloc surprinzator, toti credinciosii intervievati erau de-a dreptul convinsi de adevarul celor predicate, simtindu-se la adapost de orice infectie in biserica.

In situatia in care oamenii cred ca isi iau informatia medicala de la preot, nu trebuie sa ne miram de nivelul de sanatate al romanilor. Poate doar sa ne simtim dezgustati...
...

miercuri, 4 noiembrie 2009

Cat de libera trebuie sa fie libertatea de opinie?

...
Controversele ne marcheaza existenta si definesc in mare masura felul in care comunica oamenii. E normal sa fie asa. In definitiv, este greu sa cadem cu totii de acord pe teme de genul: "sunt manelele o forma de arta?", "care partid are ideologia cea mai potrivita pentru Romania?" sau "cine sunt primii 10 romani din toate timpurile?". Evident ca niciun om cu simtul ratiunii nu se asteapta ca discutiile pe marginea acestor controverse sa le lamureasca odata pentru totdeauna. Cu toate acestea, cu totii vedem in dialogul dintre partile implicate o modalitate indispensabila de a desavarsi intelegerea publicului despre tema in cauza. Chiar partile "beligerante" au de castigat de pe urma efortului de a-si rafina argumentele din dorinta de a convinge spectatorii despre justetea pozitiilor lor.

Constient de aceste beneficii, orice jurnalist onest cauta sa surprinda diversitatea opiniilor legate de controverse, acordandu-le partilor o atentie relativ egala, creand astfel premizele ca publicul sa isi formeze o opinie informata. Este aceasta oare atitudinea potrivita intotdeauna?

citeste tot

marți, 3 noiembrie 2009

Crucifixuri in scoli? CEDO zice ca nu!

...
Soile Lautsi este o doamna curajoasa care a dat in judecata statul italian pentru incalcarea principiilor statului secular. Lupta ei cu justitia italiana, inceputa tocmai in 2002, a fost declansata de refuzul conducerii scolii la care invatau copiii ei de a inlatura crucifixurile din salile de clasa. Guvernul italian a argumentat vehement in favoarea mentinerii crucifixurilor, probabil pentru a face pe placul majoritatii catolice. Procesul a durat mai multi ani iar in iulie 2006, d-na Lautsi a actionat statul italian la CEDO, in urma epuizarii instantelor nationale.


Valorile universale ale drepturilor omului, la care si statul roman face referire, dar numai atunci cand ii convine, precizeaza foarte clar ca simbolurile religioase nu-si au locul in scolile finantate de stat, chiar daca ele apartin religiei majoritatii.


Argumentatia oficiala a deciziei este foarte frumos argumentata si o puteti accesa in franceza (original) pe site-ul oficial al CEDO. De remarcat, decizia judecatorilor a fost unanima. 


Din fericire, componenta completului de judecata nu a inclus niciun roman care ar fi fost nevoit sa dea explicatii catre BOR de ce aproba precedente care cu siguranta vor genera efecte seculare si in Romania. Sunt foarte curios sa aflu care este reactia ortodocsilor nostri si daca decizia inaltei curti europeene ii ingrijoreaza in vreun fel.


Cu icoane sau fara icoane in scolile de stat, asta-i intrebarea!
...

marți, 27 octombrie 2009

Viral anti vaccinare

...
Astazi am primit un viral. Un prieten, dintre cei mai putin atenti la sursele de informare, a forward-at intregului grup de prieteni un mail de la Fundatia "Sfintii Martiri Brancoveni" in care eram anuntati urmatoarele:

1. Virusul H1N1 a fost creat in laborator (pentru sinteza lui s-a folosit virusul gripei spaniole din 1918, combinat in mod artificial cu tulpina virusului gripal comun H3N2 si H5N1)
2. Vaccinul este periculos si provoaca cancer si alte boli grave
3. Organizatia Mondiala a Sanatatii introduce dictatura medicala!

Trecand cu eleganta peste intrebarea "ce expertiza medicala are un grup de fanatici religiosi?" remarc lipsa totala de aderenta la morala crestina a acestor semidocti. Parca "sa nu minti" era una dintre cele 10 porunci!

Avem de-a face cu minciuni sfruntate care sunt foarte usor de demontat:
1. In 1918 nu exista posibilitatea izolarii, tiparii si conservarii virusului in laborator. O stie orice elev submediocru care a avut nota de trecere la biologie.
2. Tulpina atenuata de H1N1 nu avea cum sa determine aparitia cancerului intrucat a aparut foarte recent si nu a avut timpul necesar determinarii aparitiei cancerului sau a oricaror alte boli. In cazul in care se refera la adjuvantii din compozitia noului vaccin, situatia sta asa: exista vaccinuri care nu au adjuvanti si altele care au adjuvanti mai vechi sau mai noi. Despre toti acesti adjuvanti s-a dovedit ca nu determina cancer sau alte boli cronice grave, conform rapoartelor OMS.
3. Ar fi bine daca Organizatia Mondiala a Sanatatii ar avea o putere executiva mai mare si ar putea sa impuna "dictatura" dovezilor medicale in stabilirea politicilor sanitare ale statelor. Poate ca atunci s-ar investi si in Romania mai mult de cei 3,2% din PIB pentru sanatate. In alte tari europeene procentul se invarte in jurul lui 10% din PIB-uri mai viguroase. Din pacate OMS emite doar recomandari, in urma consultarii cu cei mai importanti specialisti din domeniu. Actionarii OMS sunt chiar statele lumii, asa ca este aberant sa crezi ca acestea isi autoimpun practici medicale care sa le faca rau.

Aici gasiti un site care demoleaza cele mai frecvente mituri/minciuni ale "sfintilor".

Atacul mincinos al fundamentalistilor religiosi nu este singular. Atat in Romania cat si in lume exista voci care contesta vaccinarea in general, cea impotriva cancerului de col uterin si cea impotriva gripei in mod special, recurgand la dezinformari crase care ma fac sa-mi pun o intrebare deloc magulitoare:

Oare "sfintii" sunt imorali, recurgand deliberat la minciuni pentru a induce perceptiile care le convin sau sunt intr-o stare de confuzie vecina cu prostia?
...

duminică, 25 octombrie 2009

Cine sta in spatele campaniei de informare HPV?

...
Fratilor, am vesti bune! Campania nationala de informare despre cancerul de col uterin are toata sansele sa fie una de mare succes. Iata cine vegheaza la buna ei desfasurare:

Prezentarea a avut loc in complexul Providenta al Mitropoliei Moldovei. Prezenta icoanelor pe pereti a asigurat cadrul propice lucrarilor Congresului Societatii Romane de Pediatrie. Astfel, medicii s-au simtit binecuvantati si s-au putut concentra pe stiinta. Iata ca si in Romania NOMA (Non Overlapping Magisteria) functioneaza. Exista oameni care continua sa creada ca stiinta si religia pot coexista in pace neatacandu-se una pe alta. Tu ce crezi?
...

vineri, 23 octombrie 2009

Paratraznetul tradator

...
Vremea la Iasi este foarte frumoasa zilele acestea. Frigul si ceata de saptamana trecuta s-au risipit. Ma refer la ceata ca fenomen meteorologic. "Ceata" din mintile pelerinilor care se inghesuiau sa pupe moastele persista totusi. Dar acesta este un alt fel de fenomen despre care se pot spune multe alta data.

Totusi, vremea buna este trecatoare si mai devreme sau mai tarziu furtunile cu descarcari electrice se vor abate asupra dulcelui targ si atunci frumoasele si impunatoarele turle ale bisericilor se vor afla in pericol ca orice alta constructie inalta. S-au gandit oare prelatii la acest pericol sau se bazeaza pe puterea lui dumnezeu pentru a proteja cladirile in care i se aduce slava? Aceasta intrebare a meritat o scurta inspectie fizica a turlelor bisericilor din centrul orasului si iata sunt gata sa raportez ca dispozitivele metalice de captare a electricitatii si conducere a ei in pamant erau prezente, ceea ce in fapt este un fapt normal.



Dar nu cumva prezenta paratraznetului pe turla bisericii tradeaza de fapt o lipsa de credinta in dumnezeu?


vineri, 16 octombrie 2009

Constiinta incompetentei

Cu totii am auzit iar unii dintre noi chiar au avut de-a face cu sefi abuzivi si violenti care-si maltrateaza psihic si uneori fizic angajatii. Adevarate povesti de groaza pigmenteaza folclorul unor firme.

Totusi, nimic nu egaleaza amenintarile la care recurge autoritatea ecleziastica cand vine vorba de muritorii care nu respecta canoanele bisericii. Pasamite, flacarile iadului il vor inghiti pe romanul care nu traieste in conformitate cu dogma ortodoxa. Nu conteaza daca a fost cinstit si milostiv sau daca a facut numai bine in viata lui. Daca nu l-a slavit pe seful cel mare tot degeaba, zic sefii de la B.O.R.

Un studiu publicat in Psychological Science si preluat de Science Daily arata ca sefii care recurg la practica violentei si intimidarilor sunt de fapt nesiguri pe abilitatilor lor. Incompetenta in sine nu este un factor suficient, ea trebuie sa se coreleze cu constiinta existentei ei.

Astfel, faptul ca sefii bisericii isi ameninta si terorizeaza subiectii cu razbunarea sefului suprem este o indirecta recunoastere a faptului ca ei insisi se simt incompetenti sa-si duca la indeplinire menirea.

marți, 13 octombrie 2009

Standardele duble ale pelerinilor

...
Vremea la Iasi s-a stricat astazi. A inceput sa ploua si temperatura a cazut brusc. Conditiile de sarbatorire ale sfintei cuvioase Parascheva s-au inrautatit astfel incat pelerinii vor avea mult de suferit. Oare de ce?

Oare creatorul nu apreciaza idolatrizarea unui cadavru? Este oare gelos, considerand ca nu e loc de moaste in monoteism?

Evident ca nu se pune problema asa. Vremea nefavorabila nu are nicio legatura cu isteria din orasul moldav.

Cu aceasta asertiune sunt de acord pana si cei mai inversunati credinciosi. Din pacate tot ei sunt incapabili sa-si dea seama ca evenimentele lor cotidiene nu sunt corelate cu vreo mecanica cereasca, nu sunt rezultatului vointei vreunei sfinte. Nu-si dau seama ca folosesc standarde duble in evaluarea realitatii, utilizand corelatiile pozitive pentru a-si intari credinta, ignorand total corelatiile negative.
...

luni, 12 octombrie 2009

Instalatorul ginecolog

...
Pe cine chemi cand ti s-a spart teava in baie? Cu siguranta nu un medic.
Dar pe teme medicale pe cine trebuie sa asculti? Isterici fundamentalisti cu pregatirea medicala a unui instalator?

Mai incearca o data!

Pentru cei interesati de o lista a dovezilor care stau la bazele oricarei informari corecte despre  vaccinarea impotriva cancerului de col uterin:



Pentru cei convinsi ca vaccinul omoara, imi pare rau! Filmul nu face referire nici la sterilizarea fetitelor si nici la incurajarea promiscuitatii sexuale a tinerei generatii.

Dar, hei! Poate ca sunt eu subiectiv si n-ar trebui sa ma ascultati pe mine...
...

vineri, 9 octombrie 2009

Vaccin impotriva cancerului fundamentalist?

...
Din pacate inca nu.  De fapt, este vorba de un alt cancer, cel de col uterin.

Probabil ca pana acum ati aflat de la fundamentalistii religiosi adevarul despre vaccinarea anti-HPV:

- vaccinul este unul experimental iar romancele sunt inrolate intr-un studiu menit sa le sterilizeze
- vaccinarea anti-HPV le va face pe tinerele fetite sa isi inceapa viata sexuala mai devreme si va incuraja promiscuitatea sexuala
- interese economice nelegitime si nu ratiuni medicale stau de fapt la baza deciziei autoritatilor de a achizitiona un vaccin care oricum nu foloseste la nimic si mai si omoara fetite nevinovate

Pus in fata logicii implacabile de mai sus precum si in fata dovezilor aduse de Provita si MISA nu-mi ramane nimic de facut decat sa va invit sa vizionati duminica 11 octombrie ora 19.20 la Antena 3 un documentar de Vlad Petreanu.

Astept comentariile voastre dupa ce-l vizionati.
...

vineri, 2 octombrie 2009

Ardi n-a incaput in Arca...

Una dintre cele mai frecvente confuzii legate de evolutionism este exemplificata de expresia "ne tragem din maimute". Majoritatea romanilor crede ca evolutionismul demonstreaza aparitia omului din maimuta. In subsidiar, duc confuzia si mai departe gandindu-se de fapt la cimpanzeu.

Pentru ei avem vesti noi: nu cimpanzeii sunt stramosii nostri! Suntem de fapt veri, intrucat impartim un stramos comun care a trait acum aproximativ 6 milioane de ani in urma. Acela a fost momentul cand stramosii nostri au inceput sa se diferentieze de stramosii actualilor cimpanzei si/sau bonobo.
Recent descoperita "Ardi", Ardipithecus ramidus, a trait acum 4,4 milioane de ani in Etiopia de astazi si constituie cel mai vechi stramos descoperit pana acum si care a aparut dupa ramnificatia om-cimpanzeu. Conform editiei din 2 octombrie a Science, Ardi este cu aproximativ 1 milion de ani mai "batrana" decat celebra Lucy, un Australopithecus afarensis.

Liniile evolutioniste de-a lungul carora stramosii nostri au evoluat sunt din ce in ce mai clare pe masura ce se aduna noi si noi dovezi materiale. Fiecare fosila nou descoperita este o forma intermediara intre speciile extincte si cele moderne, ceea ce confirma validitatea evolutionismul, daca mai era cazul.

Anul Darwin se anunta cu adevarat bogat, iar in luna octombrie mai asteptam inca o relatare despre o descoperire spectaculoasa care va aduce multe clarificari legate de dinozauri de aceasta data... Fiti pe faza!

luni, 21 septembrie 2009

Citat din comunicarea lui Puric

...
Mai multi dintre voi s-au aratat interesati in a afla ce maxime a scos Dan Puric sambata la Sinaia la congresul de cardiologie de m-a facut sa reactionez. Iata un citat aproximativ:

"Proto-parintii ne relateaza ca la inceputuri, in realitatea raiului, trupul mergea in urma sufletului iar deasupra amandurora mergea inima care le cuprindea. Pe atunci, o inima se vedea cu alta inima in mod direct... Dupa Pacat, Dumnezeu a bagat inima in trup si de aceea astazi este asa de greu sa vezi inima omului".

Recitind randurile de mai sus imi dau seama ca sunt un nemernic fara inima, incapabil sa patrunda poezia fina a unei comunicari care este adresata dimensiunii spirituale a inimii. Cred ca voi arde in realitatea iadului...
...

duminică, 20 septembrie 2009

400 de cardiologi ascultand inima unui purice

...
Dan Puric a vorbit ieri in deschiderea celui de al 48-lea Congres National de Cardiologie. Dupa ce a enuntat pompos infrangerea materialistilor odata cu aparitia mecanicii cuantice (de unde o fi tras concluzia asta?) talentatul actor le-a povestit cardiologilor cum sta treaba cu inima...
Evident ca in tot acest timpul a vorbit despre minte, sediul moralei, compasiunii, emotiilor la care facea referire. Nicicand un speaker al congresului de cardiologie nu s-a aflat intr-o eroare anatomica mai mare...

Nu discursul lui Puric m-a deranjat, de fapt. Ii cunosteam si apreciam discursurile poetice, pildele mestesugite, fiorul romantic care le strabate. Daca autorul n-ar avea aerul ca spune niste adevaruri absolute atunci cand filozofeaza despre dumnezeu si om, reprezentatia ar fi foarte agreabila.

Este insa jenant faptul ca organizatorii unui eveniment stiintific de tinuta, pentru Romania, au invitat un artist sa faca o "comunicare" menita sa "completeze" materialitatea stiintei cu o apologetica ortodoxa spiritual-filozofica.

P.S. Auditoriul a adorat de-a dreptul atat partea artistica cat si cea religioasa, asa ca eu raman cu o constatare amara: decizia organizatorilor a fost conforma gusturilor participantilor...
...

miercuri, 16 septembrie 2009

Dialogul surzilor

In dezbaterea dintre evolutionism si creationism asistam la un dialog al surzilor. Inainte de a arunca cu pietre in tabera opusa, oricare ar fi ea, aruncati-va un ochi asupra concluziilor la care a ajuns un grup de psihologi americani care au publicat in Psychological Bulletin.

Pe scurt, oamenii sunt mai interesati de validarea propriilor convingeri decat de adevar. Prea putini dintre noi suntem sincer preocupati de intelegerea argumentelor partii adverse. Evident ca exista nuante in aceasta concluzie dura. In cazul controverselor care implica sistemul de valori, subiectivismul atinge cote mult mai mari decat in cazul controverselor fara miza. Cei mai opaci la parerile contrare au fost cei care au apucat deja sa se manifeste in directia convingerilor lor. Daca aveti $11,95 in plus, puteti afla detaliile analizei.

In consecinta, inainte de a ridica data viitoare "piatra" dialogului promit sa consult mai des argumentele creationismului. Pardon! Ale proiectului inteligent...

Where is Big Brother, man? - ep. 2

...
Asadar omul nu l-a gasit pe dumnezeu nici in cer, nici pe orbita, nici in sistemul nostru solar, si nici printre miliardele de stele si galaxii. Macrocosmosul pare sa se miste fara interventia vreunei entitati supranaturale, fizicienii gasind ecuatiile care stau la baza mecanicii astrale.
CERN a pus la dispozitia publicului larg video-uri educative care fac lumina si in Microcosmos. Inutil sa precizez ca nu l-au gasit pe Big Brother acolo. Sau ar fi trebuit sa-i spun Small Brother de data asta?

Cred ca omul ar trebui sa inceteze sa-l mai caute pe dumnezeu si ar trebui sa-si dea seama ca el insusi devine creator... al tuturor entitatilor supranaturale pe care cu atata staruinta le inventeaza...
...

marți, 15 septembrie 2009

Where is Big Brother, man? - ep. 1

...
"Tatal nostru care esti in ceruri..." incepe o binecunoscuta ruga crestina. In perioada in care a fost compusa, cerul parea singurul loc plauzibil in care se putea afla dumnezeu, cel care ne privea pe toti ca un Big Brother ancestral. Pe Pamant nu avea cum sa fie pentru ca acolo oamenii l-au cautat in van. In vremurile acelea omul era mic si neajutorat si avea nevoie sa stie ca este copilul preferat al unui parinte abuziv, gata sa-l ia la bataie la primul semn de lipsa de respect.
Mai tarziu, omul a crescut dar inca isi mai cauta parintele. Ridicandu-se deasupra norilor si negasindu-l, l-a trimis mai departe, printre stele. Astazi, scrutand universul cu telescoape din ce in ce mai puternice, astronomii au renuntat sa-l mai caute pe creator printre miliardele de stele si galaxii.
 
In urma cu cateva zile, ESO, Organizatia Europeana de Cercetari Astronomice din Emisfera Sudica a pus la dispozitia noastra imagini superbe de inalta rezolutie infatisand discul galaxiei noastre, vazut din lateral din pozitia noastra. Pe langa partea centrala mai umflata a discului galactic se mai pot vedea nebuloase stralucitoare sau intunecate, stele tinere si muribunde precum si alte galaxii satelite in departare. Scala la care vedem discul Caii Lactee este covarsitoare, judecand dupa standardele cu care suntem obisnuiti: diametrul discului galactic pe care-l vedem aproape in totalitate in imaginea atasata este de aproximativ 500.000 de ani-lumina. Atat ii trebuie luminii sa strabata spatiul din dreapta catre stanga fotografiei, trecand prin centrul galaxiei.
Rezolutia telescoapelor este suficient de buna pentru a evidentia detaliile spectacolului cosmic, dar nu este de ajuns pentru a identifica barba creatorului, itindu-se de dupa vreo stea. Bun! Mai putem bifa un teritoriu unde nu are rost sa mai cautam...
Episodul urmator: dumnezeu este printre noi. Nu putem sa-l vedem pentru ca este prezent in structura intima a materiei care ne inconjoara. Microscoapele electronice si acceleratoarele de particule au cuvantul...
...

luni, 14 septembrie 2009

Cum ati petrecut sfarsitul lumii?

...

Astazi este a cincea zi de dupa sfarsitul lumii. Nu stiu exact unde v-a prins clipa distrugerii totale a Pamantului dar sper ca aveti net acolo unde ati ajuns, in Rai sau in Iad, depinde de cat demult l-ati lingusit pe sefu'.
Cat despre mine, 09.09.09 m-a prins intr-o betie zdravana si am ratat spectacolul, deschizand ochii de abia a doua zi. Inca nu stiu unde sunt dar am timp sa ma dumiresc pana in 2012 cand se va mai distruge o data lumea, sau ce-a mai ramas din ea...
Acum va las si fug sa-mi iau niste combustibil. Nu vreau sa ma trezesc pana atunci. E asa de bine cu creierii varza!
...

joi, 3 septembrie 2009

Inima de soparla

Oamenii pun mare pret pe organul care asigura circulatia sangelui prin corp. Exemple graitoare sunt expresiile "un cantec de inima albastra", "a murit de inima rea", "a dovedit in lupta ca-n piept ii bate o inima de leu" etc.
Inima a fost si mai este (vai!) considerata sediul sufletului, al curajului, al compasiunii, mult timp dupa ce oameni de stiinta au ridicat valul ignorantei de pe ochii nostri impaienjeniti.

Astazi, aceiasi oameni fara inima :) ne anunta in revista Nature, preluati de ScienceDaily, despre reconstituirea evolutiei genetice a inimii din inima cu trei camere a broastelor spre inima cu patru camere a pasarilor si mamiferelor.
Studiind gena Tbx5, implicata in aparitia unor boli cardiace congenitale la om, au ajuns la concluzia ca distributia si concentratia acesteia determina gradul de separatie dintre cele doua ventricule de-a lungul continuumului broasca - soparla - testoasa - pasare - mamifer.
 
In timpul dezvoltarii intrauterine a copilului, Tbx5 determina septarea camerei ventriculare, defectele genetice generand oprirea dezvoltarii inimii fie la design-ul de inima de broasca (inima tricamerala - defect septal incompatibil cu viata in lipsa rezolvarii chirurgicale), fie la defecte septale intermediare (design de inima de soparla sau de testoasa).
Acest studiu deschide calea cercetarii defectelor congenitale umane din perspectiva evolutiei speciilor si este un nou exemplu cum aparatul stiintific al evolutionismul asigura congruenta mai multor stiinte, biologia si medicina, in acest caz.
Intrebarea cheie pentru oponentii evolutiei nu este neaparat cum a evoluat inima lor de la design-ul de soparla la cel de mamifer ci de ce creierul nu a urmat aceeasi cale...

duminică, 30 august 2009

Insanatosirea societatii este calea catre secularizarea ei

...
Nu mai surprinde pe nimeni faptul ca in 2009, la 200 de ani de la nasterea lui Darwin, inca multi dintre conationalii nostri se bazeaza pe dogma crestina ortodoxa cand vine vorba de intrebari la care stiinta s-a pronuntat fara echivoc, "cum a aparut omul?", "care este varsta Pamantului?", "care este istoria eticii si a moralei?" Situatia nu este specifica Romaniei, desi se pare ca stam mult mai rau decat alte tari din nord-vestul continentului in ceea ce priveste intelegerea si acceptarea evolutionismului.

Circula mai multe ipoteze stiintifice, pe care nu le voi enumera aici, care incearca sa faca lumina asupra complexului de factori care determina oamenii sa-si caute raspunsurile in religie.

In iulie, Gregory Paul si colaboratorii au publicat in Evolutionary Psychology rezultatele unui studiu foarte elaborat care gaseste o corelatie intre gradul de religiozitate a unei natiuni si gradul de disfunctionalitate a societatii. Subiectul a fost abordat prin compararea mai multor tari din perspectiva prevalentei non-teismului in corelatie cu diversi factori socio-economici.

Concluzia: cu cat o societate este mai disfunctionala cu atat gradul de religiozitate a membrilor ei este mai ridicat.

Indicele compozit care defineste gradul de disfunctionalitate a unei anume societati a fost stabilit prin cumularea unor indicatori ca: rata omuciderilor, a violurilor, a sinuciderilor, a avorturilor, a infectiilor cu transmitere sexuala, speranta de viata, global poverty index, rata coruptiei etc.
Acest indice compozit a fost comparat cu indicatori ai gradului de religiozitate: credinta in dumnezeu, acceptarea literala a bibliei, participarea la slujbe religioase, practica rugaciunii etc.

Autorii speculeaza pe marginea acestei corelatii, precizand ca probabil stresul generat de traiul intr-o societate disfunctionala precum si conditiile socio-economice defavorabile sunt un teren fertil pentru acceptarea unor explicatii religioase facile. In schimb, in societatile sanatoase, religiozitatea este la valori mult mai mici.
Cu alte cuvinte, cand te confrunti cu atat de multe probleme in societate, tinzi sa nu-ti mai bati capul si iei de bun de zice popa...

Privind la disfunctionalitatea societatii romanesti, nu sunt sigur ca imi convine aceasta concluzie dar n-avem ce face. Se pare ca insanatosirea societatii este o conditie necesara secularizarii.
...

Sobolanii crestini

...
Unul dintre argumentele cele mai vehiculate in disputa dintre evolutionism si creationism este aparitia simtului etic si al moralei. Credinciosul de orice confesiune este convins ca notiunile de bine si rau sunt date de dumnezeu iar fara interventia divinitatii omul nu ar fi decat o bruta insensibila. In consecinta, atributele morale superioare ar fi apanajul exclusiv al “celui mai iubit dintre pamanteni”.

Sa fie oare asa? Ce fel de dovada ar fi suficienta pentru a-i convinge ca simtul etic al omului este doar una dintre functiile superioare care au aparut de-a lungul evolutiei sale?
Poate daca am gasi dovezi de altruism si cooperare reciproca aparent dezinteresata in comportamentul unor  animale contemporane, ce ziceti?

Un articol publicat luna trecuta in ScienceDaily prezinta primele dovezi de comportament etic la alte animale in afara omului. Ironia soartei este ca aceste mostre de altruism generalizat, ce-i drept primitiv, vin din partea reprezentantilor unei specii considerata “impura” de majoritatea religiilor contemporane.

Totusi, sunt convins ca aceasta noua dovada impotriva creationismului nu-i va clinti pe credinciosii care au dificultati cu intelegerea conceptului de dovada, din moment ce nu accepta rigorile metodei stiintifice si-si iau intelepciunea din carti vechi de mii de ani, pline de pilde care cu greu mai pot fi incadrate la capitolul legale, daramite morale.
...

vineri, 28 august 2009

Multitasking? Mai bine nu!

...
Pentru a citi cu atentie acest text, am rugamintea sa lasati deoparte iPod-ul, opriti televizorul si minimizati celelalte ferestre ale browser-ului. Fiti linistiti! Nu m-a lovit brusc frustrarea nebagatilor in seama care solicita disperat atentia celor din jur. Tot la voi ma gandesc.

Un articol publicat in editia din 24 august a revistei ScienceDaily releva performantele mentale scazute ale iubitorilor de multitasking. Cercetatorii condusi de Prof. Clifford Nass au studiat pe trei dimensiuni subiectii impartiti in doua loturi in functie de nivelul de multitasking :
  • capacitatea de ignorare a informatiei relevante, un foarte bun substitut al calitatii procesului de filtrare
  • capacitatea de organizare a informatiei
  • abilitatea de a trece rapid si eficient de la o sarcina la alta
Pe toate cele 3 dimensiuni subiectii care utilizeaza pe scara larga multitasking-ul au performat semnificativ mai slab decat cei care prefera sa faca lucrurile pe rand.

Mitul napoleonian al omului superior, capabil sa stea pe cal si, simultan, sa priveasca la stanga, a primit o serioasa lovitura.
...

marți, 25 august 2009

Dumnezeii lui Minculescu

...
Aseara l-am vazut pe Cristi Minculescu, solistul trupei Iris, multumind lui dumnezeu pentru reusita operatiei de transplant de ficat. In schimb n-am auzit nicio multumire publica adusa medicilor care l-au operat sau autoritatilor romane care, spre lauda lor, au aprobat plata operatiei din bani publici. Poate au cazut la montaj, cine stie?

Nu-mi este clar carui dumnezeu a multumit ieri Cristi: celui care l-a salvat sau celui care l-a imbolnavit in prima instanta? Multi oameni se grabesc sa precizeze ca raul din lume este adus de dumnezeu pentru a incerca omul. Totusi, daca dumnezeu este omniscient, de ce este nevoie de aceasta mascarada cand el ar trebui sa stie daca omul va face fata incercarii? In concluzie, dumnezeu nu poate fi benevolent si omniscient in acelasi timp. Ce zici, Cristi? Ce dumnezeu preferi?
...

vineri, 21 august 2009

Trebuie sa vindecam cu sublerul sau cu penelul?

...
Medicina ca o arta

Probabil ca ati mai auzit aceasta sintagma: medicina nu este stiinta este mai degraba o arta. Nu sunt sigur cine sau cand a lansat-o dar un lucru este cert: ESTE FOARTE PERICULOASA!

Ce inseamna stiinta?
Metoda stiintifica este aplicabila si in medicina, fundamentarea ipotezelor stiintifice are loc prin intermediul medicinei bazate pe dovezi. Evolutiile neliniare ale majoritatii bolilor cunoscute cuplate cu complexitatea uluitoare a proceselor corporeale ne impiedica sa extrapolam la intreaga populatie succesul inregistrat de o terapie administrata doar catorva pacienti. Cu alte cuvinte nu putem stii daca medicamentul X este cel care a determinat ameliorarea starii pacientului sau boala acestuia trece printr-o stare de remisiune prelungita. Odata cu dezvoltarea metodelor de investigatie paraclinice au fost evidentiate urme de cancere sau infarcte de miocard la pacienti care nici n-au avut habar de gravele boli pe care organismul lor le-a invins.
Aceeasi concluzie este valabila si in cazul pacientilor tratati cu ierburi, apa structurata sau potiuni magice. Testimonialele sunt irelevante din perspectiva evaluarii eficacitatii tratamentului urmat, oricat de spectaculoasa ar fi fost evolutia pacientului.

Pentru a trage concluzii referitoare la eficacitatea si siguranta unei terapii studiate, fie ea medicament sau potiune magica, este nevoie de trialuri clinice care sa implice un numar mare de pacienti. Un grup va primi medicamentul studiat iar un alt grup va primi fie o pilula inactiva, asa-zisul placebo, fie o alta terapie dovedita anterior. Pentru a se elimina subiectivismul, nici pacientii inrolati si nici medicii evaluatori nu stiu carui grup apartine fiecare pacient in parte. Ei sunt "orbiti" lucrand cu pilule sau solutii aparent identice numerotate diferit de o comisie centrala care va face ulterior analiza datelor raportate de investigatori. Omul este o fiinta eminamente subiectiva care-si evalueaza experientele personale in functie de context. Asteptarile nostre joaca de asemenea un rol important in evaluarea succesului si de multe ori dezamagirile noastre nu sunt determinate de performante slabe ci de ambitii nerealiste.

Satisfactie = Performanta - Asteptari

Ce inseamna arta?
Arta este apanajul artistilor, un grup elitist al celor chemati sa fie atinsi de geniu. Prin definitie arta este ceva rar, un act de creatie luminos care apare intr-o mare de kitch-uri. Fiecarui Luceafar ii revine o tona de maculatura, fiecarei Gioconde un camion de Rapiri din Serai.

Considerand medicina o arta si fiind dispusi sa-i toleram ciornele si schitele in asteptarea operei de geniu care ar putea sa nu vina niciodata, consimtim la multa suferinta si pierderi de vietii omenesti cauzate de medicii-artisti care prefera improvizatia in detrimentul caii batatorite. De ce sa nu vorbim de medicul inginer care masoara cu sublerul atent sa nu se abata de la proiect? De ce preferam sa vorbim de medicul artist a carui chemare este adesea discutabila? Arta este prin ea insasi interpretabila si nu-si are locul in domenii de o importanta fara echivoc.

Cati oameni trebuie sa moara pentru a satisface orgoliul profesional al medicilor care resping tiparele dovedite ale medicinei bazate pe dovezi?

Intr-o prima instanta m-as multumi daca nu si-ar denumi propriul act medical drept arta.
...

miercuri, 15 iulie 2009

Misterul, amantul mintii incetosate

...
De ce iubim atat de mult Misterul? Care este natura relatiei noastre cu necunoscutul?
Iata niste intrebari nascute din numeroasele dialoguri pe care le-am purtat in ultimele luni, uneori chiar pe acest blog, vezi comentariile de la Mitul lui Iisus.
Personal, nu am o problema cu misterul. Ma simt destul de confortabil cu faptul ca sunt inca multe de aflat in lumea asta. Frustrarea mea este generata de mentalitatea cu care unii dintre semenii nostri abordeaza Misterul.

Exista o categorie care nici nu vor sa inteleaga ce anume sta in spatele vreunui mister. Probabil motto-ul lor este versul lui Blaga "eu nu strivesc corola de minuni a lumii". Nu numai ca le place starea de fapt dar sunt convinsi ca destramarea unui mister va saraci omenirea de niscai valori spirituale. Firi artistice si contemplative, ei simt un fior inefabil pe sira spinarii la mirosul prafuit al oricarui Mister. Daca incerci sa luminezi nitel lucrarea, vei fi brusc oprit si catalogat drept bruta insensibila fara pic de simt artistic.

O alta categorie este cea a misticilor care considera ca oamenii sunt incapabili de intelegerea legilor divinitatii. Din moment ce dumnezeu este sursa oricarei cunoasteri, alfa si omega, ar fi peste puterea muritorilor sa caute sa inteleaga vointa domnului, nu-i asa? Desi orice cercetare a Misterului este tratata aprioric ca un sacrilegiu, atitudinea fata de rezultatul demersului stiintific difera in functie de concordanta lui cu dogma.
Domeniile fara implicatii religioase sunt ignorate iar cercetarea este daca nu chiar incurajata, macar tolerata. Medicina este un bun exemplu; astazi vezi foarte rar inalte fete bisericesti care prinse de o apendicita acuta se feresc de bisturiul chirurgului recurgand la comprese cu musetel.
Daca insa eforturile savantilor se concretizeaza in descoperiri care contrazic dogma antica, rezistenta misticilor la stiinta devine acerba iar opozitia lor frizeaza de cele mai multe ori ridicolul si denota o crasa ignoranta. Biologia este un astfel de caz iar subiectul controversei este evident evolutionismul pe care anul acesta il celebram. Este interesant faptul ca pana si cei mai inversunati detractori ai lui Darwin s-au tratat cel putin o data in viata cu un antibiotic diferit de penicilina.
De ce este acest lucru relevant?
Initial penicilina era eficace impotriva majoritatii bacteriilor. Dupa doar cateva decenii de utilizare, in cazul majoritatii bacteriilor cunoscute s-au selectat acele subtipuri care secretau penicilinaza, o enzima care inactiveaza cel mai vechi antibiotic. Cel mai bun exemplu ca evolutia functioneaza este tocmai aceasta cursa a inarmarii intre farmacisti si bacterii de care beneficiaza oricine, indiferent daca-l credem pe Darwin sau nu. Din pacate este foarte greu sa le subliniezi misticilor aceasta fractura in logica lor si sa-l acuzi de niscai ipocrizie pe creationistul care nu se trateaza cu antibioticul natural “lasat de dumnezeu” si alege unul de sinteza creat pentru a veni de hac evolutiei bacteriilor, care s-au "inarmat" printr-un proces similar care a creat diversitatea vietii pe Pamant. Atitudinea lor fata de Mister ii impiedica sa chestioneze explicatiile pe care dogma le aduce. Sunt multumiti cu cat cred ca stiu dintr-un domeniu si refuze sa se instruiasca. Mintea lor este total opaca la argumente care contrazic dogma si de cele mai multe ori le lipsesc chiar notiunile stiintifice elementare necesare intelegerii unor fenomene simple.

Auto-multumirea cu stadiul actual la care se afla cunoasterea sa este cel mai mare deserviciu pe care si-l poate face omul contemporan. Alegerea netulburarii misterului si a mentinerii ignorantei doar pentru a nu deranja niste idei caldute si explicatii comode este o crima asupra intelectului.

Totusi, Misterul este intr-adevar frumos dar trebuie sa ne atraga doar ca o provocare de a ne autodepasi in incercarea de a-l rezolva.
...

duminică, 12 iulie 2009

Viata fara rai

...
Raiul face parte integranta din fiecare religie. Sub diferite denumiri, conceptul de loc binecuvantat in care se duc dupa moarte sufletele celor virtuosi reprezinta rasplata promisa adeptilor in schimbul practicarii fervente a credintei lor. Este usor de inteles de ce notiunea de rai este asa de atractiva. Cine nu-si doreste sa dainuiasca vesnic, lipsit de griji, fericit? Haideti sa trecem cu eleganta peste lipsa dovezilor care sa ateste ca un astfel de loc ar putea sa existe si sa exploram dimensiunea logica a acestui ipotetic spatiu.

Raiul lobotomizatilor
Empatia, compasiunea pentru semenii aflati in suferinta reprezinta una dintre principalele calitati necesare accederii in rai. Se presupune ca virtuosii, dupa o viata plina de fapte marete, dovedindu-si atat credinta in divinitate cat si compasiunea pentru semenii sai vor ajunge in rai. Sau mai bine zis, sufletele lor vor ajunge in rai. Se pune intrebarea ce existenta vor avea aceste suflete odata ajunse in locul fericirii supreme? Cum vor putea ele sa fie fericite stiind ca miliarde de alte suflete ard in iad, mistuite de focul gheenei dupa o viata pacatoasa? Se presupune oare ca sufletele sfintilor plini de compasiune isi pierd instantaneu capacitatea de empatizare cu sufletele semenilor din iad? Cum va putea oare sufletul mamei virtuoase sa fie fericita in rai cand sufletul fiului ei, criminal in serie, arde pentru o vesnicie in cazanele diavolului?
Pentru a reconcilia aceste conditii incompatibile, suntem obligati sa presupunem ca sufletele sfintilor sunt intr-un fel "lobotomizate emotional" instantaneu odata cu intrarea in paradis, uitand atat de existenta raului in sine cat si de existenta vietii de pe Pamant, cu tot ce presupune ea.
“Fericiti cei saraci cu duhul” ar putea fi completat cu “uitarea iti aduce fericirea”.

Raiul monoton
Sa trecem totusi si peste aceste fracturi de logica si sa ne ducem rationamentul critic mai departe. Biserica ne invata ca omul trebuie sa-si infranga dorintele neconforme dogmei, sa duca o viata virtuoasa in speranta mantuirii. Asadar, daca duci o viata sfanta si-ti infranezi toate dorintele neconforme credintei, ajungand in rai vei descoperi ca nu ai cum sa fii fericit deoarece nici acolo nu te vei putea manifesta liber.
Sunt preoti care ridica si mai mult stacheta si pretind ca nu ajungi in rai decat daca reusesti sa nici nu mai poftesti la ceea ce nu este conform dogmei. Dupa ei, ajungi in rai doar daca de-a lungul existentei tale pamantene ajungi sa-ti reprimi atat de mult dorintele neconforme credintei incat reusesti sa nici nu-ti mai doresti altceva decat o viata de sfant.
Astfel, odata ajunse in rai, sufletele monocrome ar duce o existenta uniforma, neschimbata in timp, fara sa-si doreasca schimbare si fara nevoia de reguli care sa interzica deviatia.

Raiul, unealta dictatorilor
Revenind cu picioarele pe pamant, sa ne oprim asupra impactului pe care-l are notiunea de rai asupra societatii de ieri si de azi.
Una dintre realitatile existentei pe Pamant este competitia acerba pe resurse. In ultimele decenii s-au facut pasi importanti in directia canalizarii competitivitatii si a limitatii reactiilor ei adverse. Daca in trecut, doua state aflate in competitie ajungeau imediat la razboi, astazi exista parghii economice mai rafinate, cu pierderi mai mici de vieti omenesti dar poate cu acelasi ierarhie finala. Nici religiile nu sunt straine de aceasta lupta pentru suprematie, fiind angrenate intr-un etern joc al puterii la nivel global, unele recurgand inca la “razboaie sfinte”...
Omul obisnuit, care traieste o viata plina de frustrari, de la foarte marunte pana la foarte importante, reprezinta principala masa de manevra in acest carusel al puterii. Vulnerabilitatea principala o omului este tocmai notiunea de rai.
Mai concret, ideea de viata de dupa moarte a fost si inca este motorul nefast al razboaielor religioase sau patriotice. Ducand o viata plina de neajunsuri, omul intelege ca oricum nu are prea multe de pierdut in aceasta existenta si este dispus sa-si dea viata in schimbul promisiunii raiului etern si ferice pe care i-o face clericul sau politicianul exaltat.
Haideti sa ne inchipuim ce greu ar fi pentru sefii de stat care ar incerca sa trimita la razboi un popor de oameni care nu ar crede in existenta vietii de apoi. Cine si pentru ce si-ar risca bunul cel mai de pret? De-a lungul timpului, oamenii au murit pentru Hristos, pentru Islam, pentru libertate, pentru rege, pentru patrie s.a.m.d. Toti aveau ceva in comun. Stiau ca se duc in rai.

Viata fara rai
Din pacate, oricat de mult s-ar stradui rationalii sa conteste plauzibilitatea raiului, majoritatea oamenilor nu-si va abandona speranta ca vietile lor pline de frustrari vor fi in vreun fel rasplatite.
Haideti sa-i facem sa inteleaga ca singura rasplata poate sa vina doar in aceasta viata pe care suntem cu totii datori sa ne-o facem fericita.
...

joi, 9 iulie 2009

Infinitezimala probabilitate

...
Tema existentei unei entitati supreme are darul de a polariza foarte mult orice dezbatere, majoritatea oamenilor avand de zis ceva special in legatura cu divinitatea. Oamenii se diferentiaza semnificativ nu numai din punctul de vedere al felului in care-l percep pe dumnezeu, insasi existenta acestuia fiind subiectul multor nuantari si controverse.

In urma cu cateva saptamani am initiat pe acest site un survey printre care imi solicitam cititorii sa raspunda la intrebarea "Cat de siguri sunteti ca exista Dumnezeu?" Mi-am invitat prietenii, colegii si cunoscutii sa-mi viziteze blogul cu gandul sa raspunda anonim si sincer. Am asteptat cu nerabdare momentul in care contorul mi-a afisat primele 100 de voturi, prilej care merita cateva comentarii.

Am folosit scara in 7 trepte propusa de Richard Dawkins in "The God Delusion" – Himera credintei in Dumnezeu.

Rezultatele au fost intrucatva surprinzatoare: mai mult de doua treimi dintre repondenti au considerat ca sunt foarte putine sau nule sansele ca Dumnezeu sa existe, treptele 6 si 7.

Distributia raspunsurilor este foarte diferita de ceea ce vedem astazi in Romania, unde tot mai multi oameni se declara chiar foarte credinciosi si numai perspectiva unei astfel de intrebari ii face sa-si scuipe in san. Cu siguranta ca cititorii mei sunt mai intelegenti decat ai lor :)

Optiunea mea personala se indreapta catre treapta 6 deoarece consider ca nu am cunostinta de vreo dovada experimentala care sa contrazica categoric existenta unei creator. Mai mult, nici macar nu-mi pot imagina vreun experiment care sa-si propuna cu succes un astfel de obiectiv.

Totusi, estimez ca infinitezimala probabilitatea existentei unei fiinte supreme si de aceea pot fi considerat de facto ateu.
...

sâmbătă, 4 iulie 2009

Pisicile si testosteronul

...
Exista un munte de dovezi care confirma originea evolutionista a omului dintr-un stramos comun cu al maimutelor antropoide. Pentru a intelege mai bine felul in care oamenii privesc religia si autoritatea este necesar sa aruncam o privire in lumea animala.
Mamiferele traiesc fie solitar, fie in grupuri de mai multi indivizi, in acest din urma caz dezvoltandu-si o viata sociala surprinzator de complexa. Si la maimutele antropoide moderne vedem aceste categorii: in vreme ce urangutanul traieste solitar, gorilele, cimpanzeii si bonobo traiesc in grupuri conduse de un mascul alfa in primul caz, de un grup de masculi dominanti in cel de-al doilea si de un grup de femele in ultimul exemplu.
In comunitatea stiintifica nu exista vreun dubiu referitor la faptul ca omul a evoluat dintr-o maimuta antropoida cu organizare sociala de grup. Dezvoltarea sintaxei, a comunicarii structurate care sta la baza diferentierii noastre de celelalte maimute antropoide, este un proces de durata care presupune o interactiune cvasi-permanenta, practic imposibila in cazul alternativei, traiul solitar.
Nu la fel de clar stau lucrurile in privinta tipului de organizare sociala pe care il aveau stramosii nostri. Nu am cunostinta de dovezi care sa certifice cine era la conducerea clanurilor de oameni primitivi.

Totusi, nu rezist tentatiei de a specula putin pe aceasta tema, utilizand modelele surogat ale maimutelor antropoide moderne:

1. Femeile la putere
Maimutele bonobo sunt foarte asemanatoare din punct de vedere fizic cimpanzeilor. Diferentele notabile sunt legate de interactiunile de grup.
Viata lor este destul de pasnica, foarte promiscua dupa standardele morale ale oamenilor. Se face foarte des sex, mult dincolo de nevoile stricte de procreere ale speciei. Deloc surprinzator ar spune unii, exista mult mai putine conflicte in si intre grupurile de bonobo. http://www.bonobo.org/whatisabonobo.html

2. Barbatii la putere
In contrast cu rudele lor foarte apropiate, grupurile de cimpanzei sunt conduse de cativa masculi foarte agresivi iar violenta si cruzimea apar deseori in si intre grupurile lor.

3. Barbatul la putere
Gorilele traiesc in clanuri conduse de un singur mascul dominant care este si singurul care se reproduce avand la dispozitie un harem de femele. Atata vreme cat este puternic si viguros, pozitia masculului dominant nu este contestata dar, inevitabil, vine vremea cand el va fi detronat de catre tinerii vagabonzi aflati in cautarea unui harem accesibil.

Odata cu descoperirile din domeniul geneticii, s-au cuantificat diferentele dintre ADN-urile omului si cele ale maimutelor antropoide moderne.
Diferenta dintre om si bonobo este aproximativ identica cu cea dintre om si cimpanzeu si mai mica decat cea dintre om si gorila. Cu toate acestea, ma aventurez sa cred ca grupurile sociale ale stramosilor nostri au fost conduse mai degraba de barbati decat de femei. Iata argumentele pe care ma bazez:

A. Violenta
Istoria omenirii este un lung sir de violente, atrocitati, exterminari, genociduri, in general agresivitate extrema comandata mai degraba de indivizi pulsand de testosteron decat de mame care vroiau sa-si protejeze copiii.

B. Religiile
Supranaturalul a aparut foarte timpuriu, in zorii umanitatii, simultan cu dezvoltarea sintaxei si a dorintei de explicare ale fenomenelor naturale spectaculoase pe care primitivul nu avea cum sa le inteleaga. Evident ca astazi, la adapostul secolelor de stiinta, zambim superior cand aflam ca, pana nu demult, Pamantul era plat iar fulgerele erau armele prin care masculul superdominant, dar in acelasi timp nevazut, isi pedepsea supusii pentru cine stie ce vina reala sau imaginara.
http://gandirerationala.blogspot.com/2009/02/misticism.html
Nu am cunostinta de vreun panteon, inca cu adepti sau extinct, care sa fie "condus" de vreo divinitate care sa fie perceputa altfel decat ca fiind de gen masculin. Divinitatile de gen feminin au ocupat si inca ocupa un rol secundar de mame si sotii, anexe ale adevaratilor stapani ai lumii.
Cunoscand tendinta evidenta a oamenilor de a antropomorfiza toate fenomenele universului, este usor de inchipuit ca panteonul oamenilor primitivi reflecta indeaproape organizarea propriei lor ordini sociale.

Diferentele dintre modelele de organizare sociala ale mamiferelor si ale tuturor maimutelor antropoide, inclusiv cel al oamenilor primitivi, tin de diferentele dintre complexele multigenice care s-au selectat de-a lungul multor generatii. Fascinante mi se par implicatiile relatiei oamenilor cu autoritatea.

1. Daca, prin reducere la absurd, am fi evoluat dintr-o specie solitara am fi avut o foarte mica aderenta la reguli.
2. In cazul in care femeile satisfacute sexual ar fi condus grupurile sociale ale stramosilor nostri, procesul natural de luare a deciziilor ar fi fost probabil unul consensual, mult mai aproape de valorile democratice moderne.
3. Respectul pentru autoritatea impusa prin forta unui mascul agresiv este cea care a marcat dezvoltarea speciei noastre. Presiunile evolutioniste din mediul inconjurator au favorizat selectia genelor care au determinat acceptarea autoritatii discretionare masculine, clanurile astfel organizate social avand mai mult succes in zorii umanitatii, cand omul era inca atat de fragil in comparatie cu pericolele care il pasteau la tot pasul.
4. Conformismul, spiritul de turma si lipsa de initiativa sociala care ne anima sunt produsele secundare ale respectului pentru autoritate supra-selectat genetic.

Adeptii umanismului secular sunt mai degraba un accident genetic, mult mai greu de inregimentat in structuri autocratice, corespondentul lor din lumea animala fiind mai degraba pisica. De aceea, ca sa-l parafrazez pe Richard Dawkins, este si mult mai greu de organizat o sleahta de pisici in comparatie cu una de caini, in care toti vor asculta de masculul dominant.

Vi se pare familiar cumva ultimul paragraf?
...

sâmbătă, 27 iunie 2009

Filtre mentale

...
S-a intamplat vreodata sa discutati in contradictoriu cu persoane inteligente si sa va intrebati cum de nu reusiti sa va intelegeti? Eu recunosc ca da. “Cum este posibil sa fiu contrazis pe marginea unor teme in care ma simt expert? Cu siguranta respectivul este idiot... sau incult, prostanac, sarac cu duhul, ratacit, confuz, nebun, delirant, ilogic, fanatic...” cum vreti dumneavoastra. Oricat de facila mi s-ar parea aceasta explicatie, in cele mai multe cazuri nu este satisfacatoare. Am avut numeroase si aprinse controverse cu creationisti educati, inteligenti cu care din pacate nu am ajuns la niciun rezultat, astfel incat m-am intrebat daca nu cumva imi scapa ceva. Raspunsul l-am gasit in diagrama dezvoltata de Chris Argyris de la Harvard Business School si Don Schon de la MIT, "The Ladder of Inference".In zilele noastre, portile cunoasterii s-au deschis pentru toti, gratie internetului. Pusi in fara unor intrebari dificile, cum ar fi aparitia vietii pe pamant, oamenii ajung la concluzii diferite datorita faptului ca, voit sau nu, selecteaza puternic din multitudinea de informatii relevante doar pe acelea care se potrivesc sistemului lor de valori. Este iluzoriu sa cred ca un om convins ca Biblia spune adevarul cuvant cu cuvant va accepta explicatia evolutiei omului dintr-un stramos comun cu maimutele antropoide cand asta pentru el inseamna sa arunce la cos idei foarte convenabile.

“Cum adica omul este si el un animal? Cum ar arata lumea fara credinta cand notiunile de bune si rau vin de la dumnezeu? Oare diversiunile evolutioniste nu-i fac pe oameni mai egoisti, mai pacatosi, mai rai?”

Poate veti spune ca este datoria fiecaruia sa-si formeze convingerile abia DUPA parcurgerea informatiilor relevante acestui subiect si ca ar trebui ca oamenii sa-si testeze regulat convingerile luand in calcul noile informatii relevante subiectului. Sa fim totusi realisti! Pentru majoritatea oamenilor "fereastra" de timp in care isi cauta "filozofia" de viata se inchide timpuriu, la inceputul decadei a treia de viata. Odata ce au imbratisat, cu argumente solide sau nu, creationismul sau evolutionismul, in mod exceptional mai vedem "transferuri", intr-un sens sau altul, dupa varsta de 30 de ani. Filtrele emotionale pe care ni le construim ne fac sa selectam informatia pe care o luam in calcul atunci cand tragem concluzii pe teme complexe, care necesita documentare serioasa.

Tu ce filtru ti-ai instalat?
...

duminică, 21 iunie 2009

Medicina alternativă

...
A fost o vreme când medicul și șamanul se înghesuiau la capătâiul bolnavului, fiecare încercând să-l vindece cu metodele proprii. Unul se grăbea să lase sânge și să “echilibreze” umorile organismului iar celălalt invoca spiritele benevolente și le alunga pe cele malefice. E adevărat că pe atunci Soarele se învârtea în jurul unui Pământ plat iar fenomenele atmosferice erau capriciile unor personaje supranaturale. Privind contextul istoric realizăm că cele două personaje mai sus amintite, deși diferite în aparență, erau esențialmente similare. Învățăceii lui Galen și Paracelsus acceptau fără critică postulatele maeștrilor iar șamanii perpetuau mituri vechi de secole. Nici unii, nici alții nu considerau necesar să-și verifice afirmațiile într-o eră în care experimentul nu era utilizat nici măcar în legătură cu legile fizicii. Să ne amintim că până la Galileo Galilei toată lumea considera că o ghiulea cade mai repede decât un bob de mazăre. Era de “bun simț” să consideri că obiectele mai grele cad mai repede decât cele mai ușoare dar pentru multe milenii nu s-a gândit nimeni să verifice.

Apariția și dezvoltarea științei moderne pe baza metodei științifice a făcut diferența dintre mit și realitate în fizică și în alte științe exacte. În medicină lucrurile stau încă altfel, din păcate.

Bolile de care suferă oamenii sunt afecțiuni multifactoriale de o complexitate încă nedeslușită complet. În plus, evoluția maladiilor nu este liniară, simptomele se pot remite de la sine și câteodată corpul uman este capabil de a învinge de unul singur boli foarte grave.

Pentru a se elimina influența abilităților naturale ale organismului de a combate boala trebuie sa facem uz de statistică atunci când evaluăm eficacitatea și siguranța oricărui medicament sau intervenție medicală. Cu alte cuvinte, niciodată cazuri izolate de vindecare nu reprezintă dovezi științifice, oricât de spectaculoase ar fi evoluțiile pacienților. Este nevoie de studii efectuate pe loturi de mii de pacienți în care jumătate dintre ei primesc medicamentul studiat iar cealaltă jumătate primește placebo, o tabletă inactivă. Este de dorit ca nici pacientul și nici investigatorul să nu știe ce fel de tabletă sau tratament primește primul, rezultatele urmând să fie înregistrate cu obiectivitate și raportate unei comisii centrale care mai târziu va analiza rezultatele și va trage concluziile. Pe scurt, trialurile clinice dublu orb, randomizate, cu control placebo stau la baza metodei prin care medicina își face intrarea în rândul științelor exacte. Este echivalentul medical al experimentului cu ghiuleaua și bobul de mazăre din fizică.

Așadar, dacă un medic, renumit sau oarecare, pretinde că a descoperit un nou medicament sau metodă terapeutică, trebuie să fie pregătit să întâmpine rigoarea comunității științifice, așa numitul “peer review”, care vor analiza critic felul în care acesta a ajuns la concluzii. Numai după ce trece examenul acestei analize obiective orice nouă metodă intră în curentul general al medicinei și încetează a mai fi “alternativă”. Ducând mai departe analogia cu fizica, dacă vreun fizician renumit pretinde că a descoperit o lege alternativă a gravitației, bazându-se pe câteva experiențe personale, va trebui să convingă prin experiment predicțiile noii teorii alternative.
Firește că în medicină lucrurile sunt mai complicate dar în esență diferențele vin din gradul mare de eroare al măsurătorilor experimentale individuale din medicină si nu din cauza faptului că, în această ramură, metoda științifică nu s-ar putea aplica. Măsurarea efectului unei medicații are variații atât de mari încât fără statistică și fără a utiliza loturi numeroase de pacienți nu putem să înregistrăm rezultate coerente și să tragem concluzii consecvente. Evident că povara strângerii dovezilor cade în sarcina celor care propun alternativele.

Medicina bazată pe dovezi este conceptul care reunește principiile cercetării medicale prin care orice nou medicament sau procedură medicală trebuie să-și dovedească atât eficacitatea cât și siguranța prin trialuri clinice. La fel ca în cazul altor științe, argumentul autorității și experienței în domeniu nu ține locul experimentului menit să impună o nouă teorie sau lege fizică.

Așadar, așteptăm cu interes ca adepții homeopatiei, acupuncturii și ai altor alternative medicale să convingă comunitatea științifică prin studii clinice, dublu orb, randomizate cu control placebo. Deocamdată nu au
făcut-o iar numeroasele studiile publicate pe aceaste teme au mari probleme de design și de aceea nu pot fi luate în serios. Din păcate, există mult prea mulți medici care exploatează, din ignoranță sau interes, atât complexitatea conceptului de medicină bazată pe dovezi cât și laxitatea cadrului juridic și profesează pe bani frumoși o așa-zisă medicină alternativă temporizând de multe ori actul medical veridic, jucându-se cu speranțele pacienților. La această stare de fapt concură și starea deplorabilă în care se află atât sistemul sanitar cât și educația sanitară a populației unei țări mai degrabă orientate spre misticism decât spre rațional.

Sănătate tuturor!
...

sâmbătă, 30 mai 2009

Destinul

...
Cu greu putem găsi un cuvânt cu mai multă greutate decât acesta. Poeţii i-au închinat ode, compozitorii simfonii iar cei mai mulţi oameni simpli i-au pus în cârcă toate ratările lor, resemnându-se.
Importanţa acestei noţiuni este relevată şi de dezvoltarea unei adevărate industrii dedicate aflării şi influenţării viitorului. Câte persoane nu plătesc bani grei vrăjitorilor, astrologilor şi altor personaje oculte care pretind că pot să le asigure o soartă mai bună?
Pe moment, haideţi să-i invităm pe mistici să-şi explice metodele de aflare a viitorului iar noi să facem un exerciţiu mintal pe marginea noţiunii de destin.

Se poate cunoaşte în avans destinul cuiva?
Sunt doar două răspunsuri posibile. Las deoparte varianta negativă, caz în care toată zbaterea misticilor este de prisos. Să presupunem totuşi, prin reducere la absurd, validitatea variantei pozitive, exerciţiu care ne duce la următoarea întrebare:

Ce facem cu informaţia primită?
La prima vedere, această dilemă pare nelalocul ei. Cum să nu te ajute o informaţie despre soarta ta? Mai ales dacă afli ceva cu adevărat important… Puţină lume sesizează impasul în care va cădea imediat orice care este hotărât să schimbe ceea ce îi este scris.

Pot să-mi schimb destinul?
Dacă vei lua toate măsurile necesare unui eveniment tragic asupra căruia ai fost avertizat şi vei reuşi să eviţi catastrofa însemnă că aceea a fost soarta ta, iar primul scenariu care ţi s-a pus în faţă a fost unul fals, nu-i aşa?
În cealaltă eventualitate suntem foarte îndreptăţiţi să strigăm din toţi plămânii:

La ce bun toată această zbatere, dacă tot nu pot să-mi schimb destinul?
Iată câteva întrebări importante care ar trebui să ni le punem atunci când visăm cu ochii deschişi la o soartă mai bună.
De fapt, remarc cu cinism că mulți oameni nici nu vor neapărat să-și cunoască destinul şi să afle dinainte ce viaţă mediocră vor avea ci tânjesc după un destin glorios şi sunt gata de orice pentru acest lucru. Chiar şi să se mintă pe ei înşiși.

Tu ești mai bun decât atât! Știi că modelarea viitorului tău îți este la îndemână...
...

sâmbătă, 23 mai 2009

Ce te face pe tine special?

...

Am fost acuzat de nenumărate ori că nu înțeleg creștinismul în general și ortodoxismul în particular. De aici și ideea structurării punctelor mele de vedere pe marginea acestui subiect.

Spre norocul meu, îndoctrinarea religioasă la care am fost supus în copilărie a fost mult mai “moale” decât în cazul altora, iar multitudinea de interacțiuni complexe la care am fost supus de-a lungul dezvoltării mele a permis formarea unei gândiri neinfluențate de supranatural. Cu toate acestea, sunt din ce în ce mai interesat de înțelegerea fenomenului religios, întrucât acesta marchează extrem de puternic existența marii majorități a semenilor noștri în mod direct și existența tuturor oamenilor în mod indirect.

Oamenii în general sunt atât de marcați de realitatea imediat înconjurătoare încât pentru a nu fi subiectivi este nevoie să avem o perspectivă cât mai largă. Așadar, în cele mai mult de 200 de state de pe glob activează mai mult de 4200 de religii, conform www.adherents.com deși în ciuda acestui număr impresionant de credințe doar câteva au cu adevărat o anvergură importantă.

Interesant este că toate aceste religii au doctrine diferite și postulează afirmații de cele mai multe ori contradictorii care evident nu pot fi adevărate simultan. Un observator obiectiv, care ar dori să afle răspunsul la întrebarea “care religie este cea adevărată?” din răspunsurile semenilor săi, ar primi răspunsuri extrem de diferite în funcție de zona geografică.
Culmea este că oamenilor li se pare normal ca un indian să fie hindus, un arab să creadă în Allah iar un spaniol să se roage la Fecioara Maria. Explicația este că, într-o proporție covârșitoare, copiii sunt îndoctrinați cu religia părinților săi.

Cred că este clar pentru toată lumea care ar fi rezultatul unui eventual sondaj de opinie efectuat în România.

Creștinismul este pe de-o parte cea mai răspândită religie dar pe de altă parte este și cea care cuprinde cele mai multe curente desprinse de-a lungul timpului din trunchiul ei comun. Exact ca în cazul unui copac la care, privind doar corola, nu putem spune care rămurică este demna urmașă și continuatoare a trunchiului și în cazul creștinismului este greu de argumentat care cult este mai “autentic”.
Dacă căutăm rămurica autohtonă vom avea surpriza de a descoperi că ortodocșii români reprezintă puțin sub 0,3% din populația omenirii. Cu toate acestea, din majoritatea discuțiile pe care le-am purtat cu ortodocși cucernici am înțeles că ortodoxia românească și nu cea rusă, greacă sau sârbă, ca să nu mai vorbim de greco si romano-catolici, ar fi religia “dreaptă” și “adevărată”.








Ajuns în acest punct, în mintea mea se nasc următoarele întrebări importante:

De ce dumnezeu nu-i iubește pe toți oamenii în egală măsură?

Dacă într-adevăr ortodoxia este religia adevărată și doar cei care se “despătimesc” respectând canoanele bisericii ortodoxe române ajung în rai, ce șansă are un polinezian, un maor sau un kenian fără acces la internet să afle măcar care este calea cea dreaptă?

De unde această aroganță de a pretinde că dumnezeu doar pe tine te iubește?

Ce te face pe tine special?

...

duminică, 22 februarie 2009

Metoda ştiinţifică

Importanţa metodei ştiinţifice este covârşitoare. Puţine dintre achiziţiile omenirii pot rivaliza cu ea. Abordarea obiectivă a realităţilor universului, formularea de ipoteze de lucru care mai apoi sunt verificate prin experiment, închegarea unor teorii care sunt capabile să facă predicţii, au stat la baza imensul progres înregistrat de omenire în ultimele secole, cu precădere în ultimele decenii.
Din păcate, constatăm tot mai des că fundamentele metodei ştiinţifice nu sunt suficient de cunoscute, iar o mare parte a semenilor noştri au încă neclarităţi şi confuzii.

Istoric
Grecii antici, poate tocmai din cauza înclinaţiei lor către filozofie, au neglijat şi poate chiar dispreţuit experimentul, punând foarte multă emfază pe gândirea meditativă, pe cunoaşterea adevărului prin revelaţie. Pentru ei, înţeleptul suprem era acela care, cu privirea in zare, se gândea în linişte la misterele universului, iar după ceva meditaţie, era în stare să le descifreze, spre încântarea şi admiraţia discipolilor săi. Aşa au luat naştere teoriile lor despre originea universului şi a vieţii pe pământ dintre care enumăm doar câteva aici:
• Anaximandru (610-546 î.Hr.) credea că animalele au apărut din mare, datorită căldurii solare
• După Empedocle (483-423 i.Hr.), viaţa s-a născut din mâlul încâlzit din care au ieşit segmente de fiinţe vii, membre izolate, ochi fără cap iar fiinţele vii se obţineau prin asocierile întâmplătoare ale acestora
• Democrit (460-370 i.Hr.) considera că omul s-a plămădit, ca un viermişor, din mâl.
• Aristotel (384-322 i.Hr.) considera că s-a trecut spontan de la neviu la viu prin elemente intermediare şi că plantele sunt verigi intermediare între obiectele neînsufleţite şi animale
• Teofrast din Eresos (370-287 i.Hr.) credea că plantele se pot metamorfoza spontan
• Lucreţiu (98-55 i.Hr.) afirma că speciile au apărut prin combinarea întâmplătoare a unor elemente
Evident că noi, la adăpostul călduţ al unor secole de ştiinţă, nu putem decât să zâmbim superior citind astfel de exemple, minunându-ne cu glas tare:”frate, dar de unde le-au venit ideile astea?”
Interesant este faptul că moartea acestor idei nu se datorează faptului că nu au fost probate experimental ci pentru că ele nu au făcut parte din niciun sistem coerent de explicare supranaturală a realităţii. Nu au fost parte a niciunei religii. În definitiv, asta este diferenţa esenţială între, de exemplu, opinia lui Democrit, mai sus menţionată, şi dogma iudeo-creştină a lui Adam şi Eva.

Marele inamic al cunoaşterii este postularea. Iată reţeta: cineva, om/profet/zeitate (în orice caz, persoană de încredere) declară ceva iar apoi acea afirmaţie devine adevăr inatacabil. În plus, sunt ridicate bariere importante împotriva cercetării corectitudinii celor afirmate.
Iată de ce mă declar în favoarea cercetării, fără idei preconcepute, a adevărului. Am avea numai de câştigat dacă majoritatea semenilor noştri ar cunoaşte...

Componentele metodei ştiinţifice

1. Formularea unei întrebări legate de realitatea înconjurătoare: „cum a apărut...?”, „cum funcţionează...?”, ce se întâmplă dacă...?”
2. Cercetarea informaţiilor disponibile. Orice sursă de informaţie poate fi extrem de utilă, deseori domeniile cunoaşterii se întrepătrund
3. Formularea unei ipoteze de lucru. Pe baza informaţiilor adunate la punctul 2, se trece la formularea unui model mental al realităţii
4. Se verifică experimental ipoteza de lucru. Condiţia esenţială a unui experiment reuşit este ca acesta să dea aceleaşi rezultate de fiecare dată când este repetat în aceleaşi condiţii, indiferent de cel care conduce experimentul
5. Dacă mai multe ipoteze înrudite sunt verificate experimental, se formulează o teorie care devine modelul ştiinţific al realităţii capabil să facă predicţii, extrapolând în afara ipotezelor concrete care i-au stat la bază
6. Predicţiile de la punctul 5 sunt din nou verificate experimental, urmând metodologia de la punctul 4, şi dacă chiar şi un singur experiment eşuează sistematic, teoria este abandonată. Dacă însă experimentele confirmă predicţiile, teoria este validată drept model acceptabil de descriere a realităţii.

Din punctul de vedere al înţelegerii universului, omenirea a avut câteva succese notabile, dar mai există foarte multe domenii în care nu există decât ipoteze de lucru şi prea puţine teorii care să fie constant re-validate de experimente.
Unul dintre exemplele celebre de metodă ştiinţifică pusă la lucru o reprezintă validarea teoriei relativităţii. Ca o consecinţă directă a modelului său teoretic, Albert Einstein a formulat predicţia că gravitaţia curbează continumuul spaţiu timp iar lumina este curbată de corpurile cu masa foarte mare pe lângă care trece. În 1919, la câţiva ani de la formularea teoriei, s-a ivit prima ocazie de verificare experimentală a acestei predicţii, când nişte astronomi englezi, în timpul unei eclipse solare totale, au observat curbarea traseului luminii provenite de stelele aflate în spatele soarelui.
Astfel, Einstein l-a „învins” pe Newton, a cărui teorie a fost astfel detronată. Totuşi, mai folosim mecanica newtoniană, întrucât la mase şi viteze relativ mici, este o aproximare foarte bună a realităţii.
Când însă studiem lumina galaxiilor îndepărtate trebuie să ţinem cont de efectul de lentilă pe care îl au masele corpurile cereşti care se interpun.

Astfel au fost validate şi alte teorii, nu numai din fizică. Din păcate, constatăm că metoda ştiinţifică nu este de ajuns pentru ca toţi oamenii să accepte unele teorii validate şi re-validate experimental de nenumărate ori, în special dacă ele descrie realitatea într-un fel care contravine postulărilor religioase. Exemplul cel mai cunoscut este cel al teoriei evoluţionismului, care este însă subiectul unei alte postări.

Nu putem ieşi din această stare de negare decât dacă înţelegem şi îmbrăţişăm metoda ştiinţifică. De acord?

luni, 16 februarie 2009

Mitul lui Iisus

Începuturile misticismului
Astăzi, creştinismul este una dintre cele 3 mari religii monoteiste ale omenirii. Nu a fost întotdeauna aşa. Toate religiile au avut zile mai bune sau mai rele, unele au apărut înaintea altora iar altele au dispărut fie după perioade de glorie fie complet uitate de urmaşi. Noi ne aducem aminte doar de cele care au influenţat istoria şi civilizaţia: Amun Ra şi pleiada de zeităţi egiptene, Zeus şi ceilalţi olimpieni, Jupiter & Co, versiunile romane ale acestora din urmă, asta ca să le numim doar pe cele mai cunoscute.
Privind în urmă la istoricul concepţiilor religioase, putem presupune că misticismul a apărut de îndată ce oamenii au devenit capabili să-şi comunice unii altora noţiuni abstracte. Imediat după achiziţia limbajului articulat, omul primitiv a căutat explicaţii pentru tot ceea ce-l înconjura, dar pentru el, chiar şi cele mai banale fenomene naturale erau de neînţeles iar reacţia lui la măreţia şi complexitatea universului a fost să antropomorfizeze, cu multă imaginaţie, golurile cunoaşterii sale limitate. Astfel, soarele, marea, animalele, plantele erau însufleţite, fiecare purtând într-însul spiritul, sufletul unei zeităţi pe care, de cele mai multe ori, şi-o imaginau ca având înfăţişarea unui om.
Până recent, odată cu dezvoltarea ştiinţei, explicaţiile supranaturale erau singurele încercări de a răspunde la marile întrebări ale omenirii: cine suntem, unde ne aflăm, ce se întâmplă cu noi etc. Tocmai complexitatea crescândă a întrebărilor pe care oamenii au ajuns să şi le pună a determinat structurarea concepţiilor mistice, supranaturale în sisteme cuprinzătoare, religiile. Relativa izolare a popoarelor în zorii umanităţii a determinat dezvoltarea aproape independentă a religiilor, în sisteme diverse, uneori asemănătoare între ele, alteori foarte diferite dar întotdeauna mutual incompatibile.

Meme
Una dintre achiziţiile relativ noi ale ştiinţei a fost înţelegerea felului în care ideile, conceptele se transmit de la individ la individ, copiindu-se perfect sau cu mici modificări, ajung să evolueze, "parazitând" creierele oamenilor, făcându-i uneori să acţioneze împotriva propriului lor interes. Folosind o analogie cu genele, alte unităţi de informaţie care se copiază, trecând de la o generaţie la alta, Richard Dawkins le-a numit meme. Transmiterea lor urmează un model viral, au o viaţă proprie, se influenţează unele pe altele, şi, urmând exact analogia cu genele, se răspândesc cu atât mai mult cu cât sunt mai pregătite să acapareze minţile oamenilor. De fapt, aceste meme sunt supuse şi ele mecanismului darwinist de selecţie naturală, întrucât sunt îndeplinite cele 3 condiţii necesare: ereditate, mutaţie şi competiţie pentru resurse.
Religiile, sunt de fapt complexe de meme, memeplexe, colecţii de idei sau concepte individuale uşor de distins pentru oricine. De exemplu, ideea că Iisus a fost născut de o fecioară este o memă şi face parte integrantă din memeplexul numit creştinism. Alte meme sunt comune mai multor religii ca de exemplu noţiunile de rai şi de iad. Oricine poate să facă un scurt inventar al celor mai răspândite religii şi va observa atât meme identice cât şi meme foarte diferite, exact ca în cazul oamenilor care pot să împartă gene comune fără a-şi pierde identitatea. Evident că există religii asemănătoare, cu multe meme comune sau înrudite, după cum există şi religii foarte diferite. Există atât religii foarte viguroase, cu sute de milioane de adepţi cât şi religii fragile sau chiar extincte după perioade de glorie, vezi exemplele celebre din Grecia şi Roma antice.

Religiile, "specii" virtuale
Din punctul de vedere al elementelor constitutive, speciile de animale, inclusiv oamenii, sunt "maşini de supravieţuire" pentru genele care se află într-o competiţie acerbă unele cu celelalte. Pe termen lung, vor supravieţui doar acele gene care vor construi "maşini de supravieţuire" mai performante, specii mai capabile să se replice mai repede şi mai mult, cu o speranţă de viaţă cât mai lungă.
Ducând analogia până la capăt, religiile sunt "maşinile de supravieţuire" ale miturilor. Aceste "specii" pur informatice pot împărţi unele meme, pot fi mai viguroase sau mai plăpânde. Unele sunt foarte agresive în prozelitism, atacând alte religii, pe când altele sunt mai paşnice şi nu declară război sfânt infidelilor.
Este greu de prevăzut care va fi evoluţia raporturilor dintre diversele religii actuale. Peste ani şi ani, probabil unele religii actuale vor fi ajuns extincte, vor fi apărut alte religii noi, derivate din cele existente, într-o luptă eternă pentru supravieţuire în minţile oamenilor. Cu siguranţă, însă, unităţile de informaţie mistică, miturile, vor dăinui mult mai mult decât actualele lor "vehicule de supravieţuire", trecând pur şi simplu în alte religii noi care se vor naşte.

Mitul eroului
În multitudinea de mituri apărute pe faţa Pământului, cea mai populată categorie este cea a eroului. Acest tip de mit a fost denumit de către Joseph Campbell monomit. Caracteristicile cele mai întâlnite ale eroilor, fie că sunt divinităţi incă adorate fie că sunt zei sau semi-zei uitaţi, pot fi grupate astfel:
Concepere miraculoasă şi naştere
Iniţierea copilului-erou
Retragerea din familie sau comunitate pentru meditaţie şi pregătire
Încercări şi provocări
Moartea
Pasul către o altă lume
Învierea şi renaşterea
Iertarea păcatelor
Cu mici diferenţe, aceste elemente se regăsesc la Osiris, Prometeu, Moise, Buddha, Iisus.
Greu de stabilit cu exactitate de ce este acest mit atât de popular. Putem totuşi specula, plecând de la originile speciei noastre. Organizarea socială a primilor oameni era asemănătoare cu cea a primatelor, verii noştri întru evoluţie, şi derivă din cea a strămoşilor noştri comuni. Indivizii erau fiinţe sociale, trăiau în clanuri conduse de un mascul dominant. Este posibil ca mitul eroului să se fi născut din visul oamenilor de a avea un conducător perfect, atotputernic, etern, care să-i protejeze, să le îndrume paşii, şi să-i salveze de toate pericolele ştiute şi neştiute. Dacă eroul, personajul istoric, a existat vreodată în carne şi oase şi doar apoi imaginaţia oamenilor i-a acordat atribute supranaturale, este totalmente irelevant. "Legitimitatea" mitului rezidă nu din dovezile istorice din spatele faptelor miraculoase ci din numărul şi influenţa adepţilor.

Iisus, personaj istoric?
Încercările oamenilor moderni de a înţelege originea miturilor trebuie să plece de la studierea izvoarelor istorice. De fapt, abordarea ar trebui să fie similară studiului altor evenimente istorice, cum ar fi ascensiunea şi declinul Imperiului Roman. În acest caz, de pildă, pe lângă documentele "oficiale" ale statului roman, istoricii studiază şi sursele istorice contemporane independente, fie romane fie aparţinând altor popoare. Dacă am studia doar textele apologetice şi versurile închinate împăratului Nero, am ajunge la o concluzie radical diferită de cea reală care ţine cont de izvoarele independente.
O controversă divizează oamenii interesaţi de studierea fenomenului Iisus. Pe de o parte, creştinii devotaţi încearcă să dovedească că personajul istoric a existat cu adevărat pentru că astfel, cred ei, credinţa în el capătă legitimitate. Pe de altă parte, există oameni care cred că dacă dovedesc că acesta nu a existat cu adevărat, tot edificiul creştinismului se va fi prăbuşit.
Varianta pozitivă nu a putut fi demonstrată întrucât în afara textelor apologetice creştine, nu există dovezi istorice independente care să certifice existenţa unui astfel de profet obscur din Palestina, provincie romană în acele vremuri şi nici nu sunt prea multe speranţe că vor apărea acum, la aproape 2000 de ani de la evenimente. Varianta negativă este chiar mai greu de dovedit pentru că este greu de imaginat o mărturie istorică, de acum 2000 de ani care să nege fundamentele unei religii care s-a născut ulterior. Este ca şi cum am scrie acum referinţe despre inexistenţa unui profet contemporan nouă care peste sute de ani va constitui fundamentul unei alte religii, despre care acum nici nu avem habar.
Miza controversei este într-adevăr redutabilă dar nu cred că există şanse ca disputa să se finalizeze în vreun fel. De aceea consider că dezbaterea ar trebui să se mute către punerea acestui mit în contextul istoric potrivit acelor vremuri.

Rivalii lui Iisus
Analizând cu obiectivitate personajul mistic Iisus, aşa cum reiese din apologetica creştină, remarcăm că acesta se încadrează în tipologia mitului eroului, descrisă mai sus. Dar nu era nicidecum un mit singular în spaţiul mediteranean acum două milenii. Totuşi, aşa cum de regulă istoria este scrisă de învingători, biserica creştină a avut grijă mai apoi să reducă, să înfiereze sau să bagatelizeze competitorii lui Iisus din acea perioadă de început, când acestă religie nu era nici pe departe aşa de răspândită şi influentă ca acum.
Cultul lui Mithras, foarte popular în special în rândul soldaţilor romani în primele două secole ale erei noastre, avea multe similarităţi cu creştinismul. Mithras, ca şi Iisus, ar fi fost fiul lui Dumnezeu, născut pe 25 decembrie dintr-o fecioară, după moarte s-ar fi înălţat la ceruri şi ar fi înviat după 3 zile. Mai mult, ritualul pâinii şi vinului era identic cu cel al creştinilor. Este greu de stabilit acum cine pe cine a copiat. Probabil ambele mituri îşi au originea în mitul lui Horus, zeitate egipteană. Cert este că numărul adepţilor lui Mithras era la un moment dat mult mai mare decât cel al lui Iisus.
Despre următorii rivali există relatări istorice independente care certifică autenticitatea personajelor istorice care le-au stat la bază. Primul şi cel mai redutabil este Ioan Botezătorul, un profet extrem de popular în Palestina acelor vremuri. În acestă chestiune, biserica creştină s-a văzut în faţa unei încercări importante de a prezenta botezul lui Iisus altfel decât un act iniţiatic, ca de la profet (Ioan) la ucenic (Iisus). Evangheliile prezintă diferit această presupusă întâmplare şi se observă o diminuare a rolului lui Ioan de la evanghelia cea mai veche la cea mai recentă ceea ce este un semn clar de deranj, probabil declanşat de numărul important de evrei pentru care Ioan era adevăratul Mesia. Credinţa lor a supravieţuit timpului, actualmente existând în jur de aproximativ 100.000 de mandeeni care trăiesc în special pe actualul teritoriu al Irakului şi-l venerează pe Botezător.
Despre următorul rival există de asemenea referinţe biblice, negative de data asta. Simon Magul din Samara a fost un profet demonizat de biserica creştină probabil pentru că reprezenta un adevărat pericol pentru tânăra religie.
Apollonius din Tyana a fost un filozof şi gânditor grec din Asia Mică ale cărui învăţături, mult după moartea lui, au ajuns sa influenţeze mulţi romani care l-au divinizat. Cel mai notabil exemplu a fost cel al lui Caracalla, împărat roman între 211 şi 217.
Nici evreii nu au dus lipsă de personaje istorice care au intrat în conştiinţa publică drept Mesia. Cel mai important exemplu este cel al lui Simon Bar Kochba care a condus o revoltă militară de dezrobire a Israelului de sub jugul roman. Acest militar, urmaş al lui David, vorbea limba războiului iar acest mesaj radical diferit de cel al lui Iisus a avut un ecou mult mai important în rândul evreilor şi pentru că el corespundea mitului evreiesc antic al eliberatorului care îi înfrânge pe duşmani cu sabia în mână. Din păcate pentru el şi pentru adepţii lui, răzbunarea Romei a fost prea violentă şi a dus la ştergerea statului Israel de pe hărţile spaţiului mediteranean pentru aproape 2000 de ani.
Au mai fost probabil şi alţi rivali, mult diferiţi sau poate împărţind aceleaşi caracteristici ale mitului eroului. Dar totuşi de ce tocmai acest profet a reuşit acolo unde ceilalţi au eşuat? Care este secretul succesului lui Iisus?

Ingredientele succesului
La fel ca toate celelalte religii, creştinismul este un memeplex, o colecţie de meme, care, la naştere, a preluat unele mituri ca atare din alte religii, în special din iudaism, iar pe altele le-a preluat cu modificări din fondul de meme existent în acea perioadă în spaţiul mediteranian. Din raţiuni lesne de înţeles, creştinismul acceptă doar preluarea memelor comune iudaismului, opunându-se categoric ideii că mitul lui Iisus ar fi altceva decât o preluare, ediţie revizuită şi adaptată, a altor mituri mai vechi.
Totuşi care sunt ingredientele care au stat la baza succesului creştinismului în faţa atâtor alte religii care împânzeau imperiul roman la începutul erei noastre?

Mesajul lui Iisus este unul de pace şi înţelegere. De altfel, comparând Dumnezeul violent, răzbunător, genocidal al Vechiului Testament cu cel descris în Noul Testament, observăm o îmbunătăţire evidentă. Unul dintre mesajele principale ale dogmei creştine este iubirea aproapelui, deşi este posibil ca personajul istoric Iisus, dacă a existat cu adevărat, fiind un evreu, să se refere la iubirea aproapelui tău evreu. Nu putem ştii la ce s-a referit de fapt, mult mai important este calitatea mesajului care a rămas.
Creştinismul nu presupunea doar aderarea la cultul unei divinităţi, ca alte religii de pe atunci, ci solicita adepţilor săi adoptarea unei alte filozofii de viaţă iar acest lucru dădea o mai mare aderenţă la această dogmă.
Spre deosebire de mithraism, care era rezervat bărbaţilor sau al iudaismului care era rezervat doar evreilor, creştinismul se adresa tuturor, indiferent de sex, rasă sau statut social.

Aşadar, creştinismul a învins pentru că memele lui s-au multiplicat mai des şi au supravieţuit mai mult timp. Multiplicarea masivă a fost atinsă prin faptul că toţi oamenii erau susceptibili "infecţiei", iar mesajul era într-adevăr foarte atractiv, plin de speranţă, promiţând "împărăţia cerurilor" oricui se pocăieşte. Supravieţuirea pe termen lung a fost atinsă prin faptul că această religie impunea o investiţie afectivă prin forma adoptării unei filozofii de viaţă. Odată investiţia făcută, oamenii tind să renunţe foarte greu la ideile care le-au fost aproape de suflet .
Este posibil ca şi şansa să fi jucat un rol în succesul lui Iisus. Este greu de închipuit ce s-ar fi întâmplat dacă Împăratul Constantin nu ar fi declarat creştinismul religia oficială a imperiului sau dacă nu ar fi convocat Consiliul de la Nicaea care a avut un rol hotărâtor în întărirea unităţii bisericii. Nicicând nu trebuie să subestimăm importanţa organizării şi a logisticii.

Viitorul
Întrucât sunt lipsit de orice puteri mistice, nu voi face nicio profeţie legată de viitorul creştinismului. Totuşi merită să analizăm nişte tendinţe istorice globale. În competiţia intensă dintre religii, succesul este măsurat prin numărul total de adepţi iar tendinţele pot fi măsurate prin numărul de adepţi noi. Din aceste puncte de vedere, forţele care stau la baza dinamicii confesionale sunt legate mai degrabă de factori non-religioşi, cum ar fi natalitatea din teritoriile tradiţionale (aici creştinismul stă mult mai rău decât islamismul, de pildă), sau influenţă economică şi geo-strategică (iar aici creştinismul are un mare plus care permite finanţarea bisericilor şi atragerea de noi adepţi).
Un pericol mult mai mare atât pentru biserica creştină cât şi pentru celelalte religii competitoare îl reprezintă curentul de gândire raţională, bazat pe metoda ştiinţifică, care străbate lumea occidentală, deocamdată. Criticarea credinţelor supranaturale de către oameni dispuşi să analizeze obiectiv dovezile ştiinţifice reprezintă o ameninţare mult mai mare decât orice altă religie. Lupta este una de durată iar obiectivul raţionaliştilor nu trebuie să fie "sterilizarea" miturilor, sau eliminarea creierelor infectate. Aici trebuie să învăţăm de la natură şi de la practica noastră anterioară. Corpurile noastre au învăţat să coabiteze cu bacteriile, să le pună la treabă în interiorul şi pentru corpul nostru. Doar din când în când mai cădem la pat din cauza vreunui virus buclucaş dar şi de acestea am învăţat să ne protejăm prin vaccinare.
Aşadar, haideţi să ne protejăm generaţiile viitoare, "vaccinându-i" împotriva gândirii mistice, şi să-i învăţăm pe copii respectul pentru ştiinţă!
 
Banda Scepticism Ateism