Inima de soparla

Oamenii pun mare pret pe organul care asigura circulatia sangelui prin corp. Exemple graitoare sunt expresiile "un cantec de inima albastra", "a murit de inima rea", "a dovedit in lupta ca-n piept ii bate o inima de leu" etc.
Inima a fost si mai este (vai!) considerata sediul sufletului, al curajului, al compasiunii, mult timp dupa ce oameni de stiinta au ridicat valul ignorantei de pe ochii nostri impaienjeniti.

Astazi, aceiasi oameni fara inima :) ne anunta in revista Nature, preluati de ScienceDaily, despre reconstituirea evolutiei genetice a inimii din inima cu trei camere a broastelor spre inima cu patru camere a pasarilor si mamiferelor.
Studiind gena Tbx5, implicata in aparitia unor boli cardiace congenitale la om, au ajuns la concluzia ca distributia si concentratia acesteia determina gradul de separatie dintre cele doua ventricule de-a lungul continuumului broasca - soparla - testoasa - pasare - mamifer.

 

In timpul dezvoltarii intrauterine a copilului, Tbx5 determina septarea camerei ventriculare, defectele genetice generand oprirea dezvoltarii inimii fie la design-ul de inima de broasca (inima tricamerala - defect septal incompatibil cu viata in lipsa rezolvarii chirurgicale), fie la defecte septale intermediare (design de inima de soparla sau de testoasa).

Acest studiu deschide calea cercetarii defectelor congenitale umane din perspectiva evolutiei speciilor si este un nou exemplu cum aparatul stiintific al evolutionismul asigura congruenta mai multor stiinte, biologia si medicina, in acest caz.

Intrebarea cheie pentru oponentii evolutiei nu este neaparat cum a evoluat inima lor de la design-ul de soparla la cel de mamifer ci de ce creierul nu a urmat aceeasi cale...