Una dintre cele mai frecvente confuzii legate de evolutionism este exemplificata de expresia "ne tragem din maimute". Majoritatea romanilor crede ca evolutionismul demonstreaza aparitia omului din maimuta. In subsidiar, duc confuzia si mai departe gandindu-se de fapt la cimpanzeu.
Pentru ei avem vesti noi: nu cimpanzeii sunt stramosii nostri! Suntem de fapt veri, intrucat impartim un stramos comun care a trait acum aproximativ 6 milioane de ani in urma. Acela a fost momentul cand stramosii nostri au inceput sa se diferentieze de stramosii actualilor cimpanzei si/sau bonobo.
Recent descoperita "Ardi", Ardipithecus ramidus, a trait acum 4,4 milioane de ani in Etiopia de astazi si constituie cel mai vechi stramos descoperit pana acum si care a aparut dupa ramnificatia om-cimpanzeu. Conform editiei din 2 octombrie a Science, Ardi este cu aproximativ 1 milion de ani mai "batrana" decat celebra Lucy, un Australopithecus afarensis.
Liniile evolutioniste de-a lungul carora stramosii nostri au evoluat sunt din ce in ce mai clare pe masura ce se aduna noi si noi dovezi materiale. Fiecare fosila nou descoperita este o forma intermediara intre speciile extincte si cele moderne, ceea ce confirma validitatea evolutionismul, daca mai era cazul.
Anul Darwin se anunta cu adevarat bogat, iar in luna octombrie mai asteptam inca o relatare despre o descoperire spectaculoasa care va aduce multe clarificari legate de dinozauri de aceasta data... Fiti pe faza!
Religii versus știință
Acum 4 ani
Postări
20 de comentarii:
Am o nelamurire.De unde a aparut acest "Ardi", Ardipithecus ramidus? si ma refer la el pe cand era inca in viata. Hups!
Recunosc ca nu inteleg perfect intrebarea dar voi incerca un raspuns la intrebarea "care sunt originile lui Ardi?":
Pe scurt, specia de hominid care o precede nu este cunoscuta. Inca... Varsta o plaseaza pe Ardi la mai mult de 1,6 milioane de ani dupa ultimul stramos comun dintre om si cimpanzeu/bonobo. Evident ca evolutia este un proces foarte lent care se produce in incremente foarte mici de aceea momentul tranzitiei dintr-o specie in alta nu poate fi niciodata prins. O analogie potrivita ar fi cea cu atingerea maturitatii in oameni. Este aproape imposibil de punctat cu exactitate care este ziua in care am devenit adulti. Am trecut incet din stadiul de copil in cel de om matur printr-o succesiune de etape intermediare. Pastrand proportiile, daca ultimul stramos comun cu cimpanzeul era copilul la 6 ani, Ardi poate ar fi copilul la 10 ani, Lucy ar avea vreo 12 ani, Homo habilis 14 ani, Homo erectus 16 ani iar sapiens ar veni pe la vreo 18 ani. Frumusetea si utilitatea oricarei teorii stiintifice valide, asa cum este si evolutionismul, este ca ne permite sa facem predictii, in limitele modelului stiintific folosit. Astfel, putem cu CERTITUDINE afirma ca daca maine se va descoperi un hominid de 3,8 milioane de ani vechime va avea caracteristici morfologice intre cele ale lui Ardi si ale lui Lucy. Cu conditia sa faca parte din linia "noastra" genealogica si sa nu fie o fundatura evolutionista, ca de exemplu neandertalienii care au disparut din istorie fara urmasi.
Da-mi de stire daca este multumit cu raspunsul.
Este posibil ca noi oamenii să complicăm aşa de mult lucrurile, încât să nu le mai putem recunoaşte pe cele evidente. De exemplu, uită-te puţin la fotografia muntelui Rushmore.Acum întreabă-te, câţi ani ar trebui să treacă pentru ca aceste figuri să apară din întâmplare pe versantul acestui munte? Milioane de ani? Miliarde de ani? Dacă ar trece o sută de trilioane de ani, în cele din urmă s-ar putea forma aceste figuri pe versantul muntelui?
Răspunsul tău este „nu”? Dacă e aşa, de ce ai ales „nu”? De ce nu ar putea apărea aceste chipuri pe versantul muntelui într-un timp aşa de lung? Nu aşa am apărut şi NOI pe pământ? Nu am ajuns şi noi în mod treptat să fim ceea ce suntem astăzi după miliarde de ani de întâmplare? Nu ai fost învăţat să crezi că această teorie este un fapt?
Acum gândeşte-te la bărbaţii ale căror chipuri au fost sculptate acolo în stâncă: Washington, Jefferson, Roosevelt, Lincoln. Au fost aceşti bărbaţi mai complecşi sau mai puţin complecşi decât chipurile care apar pe versantul Muntelui Rushmore? Au fost MULT mai complecşi. George Washington a fost preşedinte şi a condus naţiunea americană. Ar fi putut face acest lucru chipul lui de pe versantul Muntelui Rushmore? Abraham Lincoln a ţinut cuvântarea de la Gettysburg. Ar fi putut face acest lucru chipul lui de pe munte? Ar fi putut chipul de piatră al lui Jefferson să scrie Declaraţia de independenţă? Evident, bărbaţii înşişi au fost mult mai complecşi decât chipul lor de pe faţada muntelui.
Deci, dacă acele chipuri nu au putut apărea la întâmplare pe versantul Muntelui Rushmore, oricât de mult timp s-ar fi alocat pentru acest lucru, atunci nu ar fi adevărat că nici bărbaţii înşişi nu au putut apărea la întâmplare, oricât de mult timp s-ar fi alocat pentru aceasta?
Dar tu? Aplică testul planului raţional al Muntelui Rushmore la tine însuţi. Eşti tu mai complex decât o imagine sculptată pe versantul unui munte? Chiar crezi că ai apărut la întâmplare? Tu cu un ADN aşa de complex? Tu care eşti unicat? Ce artist ar face ceva atât de incredibil cum este omul? Este oare întâmplarea, acel artist? Fii sincer.
Sursa: http://www.everystudent.ro/a/rushmore.html
"Pe scurt, specia de hominid care o precede nu este cunoscuta...."
Este un raspuns care satisface cele mai sofisticate minti.
Dragul meu acest fel de teorie este cladita pe nimic;si astfel nu sta in picioare.
A fost un Big Bang se zice,si de la acest eveniment s-a format Universul.Si pe aceasta premiza cladim incet,milioane de ani,pana s-a ajuns la stadiul actual.Sa zicem ca as accepta aceasta teorie.
Dar am aceeasi nelamurire ca si in privinta lui "Ardi".Ce a explodat la acel Big? De unde provine? Poate ca imi vei spune ca de la un Litle.De unde provine atunci acest Litle? Acum am fost mai clar?
Draga anonimule, tocmai ai exemplificat una dintre cele mai frecvente confuzii ale creationismului. Evolutionismul NU inseamna intamplare!
Iata o scurta descriere a procesului:
- pornind de la un organism, avem mutatii benefice si mutatii malefice dar majoritatea sunt mutatii neutre
- mutatiile cu implicatii negative, prin definitie vor determina aparitia unor organisme mai fragile care vor avea o speranta de viata mai scurta si vor avea o capacitate reproductorie mai scazuta
- mutatiile cu implicatii pozitive, de exemplu bacteriile cu rezistenta la antibiotice, determina aparitia de organisme cu speranta de viata mai mare si capacitate reproductorie mai mare
- intr-un mediu competitiv, presiunea factorilor de mediu va determina succesul organismelor care prezinta mutatiile pozitive in detrimentul celor fara mutatii sau cu mutatii neutre si negative
- ereditatea, adica capacitatea ADN-ului de a se replica cu un grad mare de fidelitate, va determina selectarea acelor gene care prezinta caracteristicile mutante pozitive care in timp ajung sa domine fondul genetic al speciei respective
- pasii de mai sus sunt repetati de foarte multe ori, de-a lungul a milioane de ani, pana cand doua variante asemanatoare ale aceleiasi specii diverg atat de mult incat devin specii diferite care nu se mai pot imperechea
Exista extrem de multe dovezi care sprijina teoria stiintifica a evolutionismului, explicand aparitia treptata a complexitatii formelor de viata, prin acumulari de mutatii favorabile supraselectate de mediul competitiv, de-a lungul unor perioade mari de timp.
O analogie celebra este cea a cifrului unei case de bani: daca am dori sa spargem codul unui seif cu 9 cifre prin incercarea tuturor combinatiilor posibile probabil ca nu ne-ar ajunge varsta pamantului pentru a gasi varianta corecta. Daca insa fiecare rotita ar face un zgomot special de fiecare data cand cifra potrivita trece prin dreptul ei, si astfel am putea sa "blocam" cifra ghicita, am reusi destul de repede sa aflam combinatia castigatoare
Postarea mea nu facea nicio referire la Big Bang. Dar daca tot veni vorba... :)
Modelul acceptat (deocamdata) de astrofizicieni, bazat pe stadiul actual al cunoasterii, plaseaza evenimentul de mai sus acum aproximativ 13,6 miliarde de ani. Sunt multe dovezi care presupun cunoasterea unor elemente de baza din mecanica elementara, impreuna cu ce elemente de fizica cuantica. Nu am suficient timp si nici pricepere pentru a concepe un raspuns concis.
Spre deosebire de orice dogma, in stiinta este absolut in regula sa spui "deocamdata nu cunoastem detaliul X, sau implicatiile fenomenului Y". Controversa este considerata benefica, disputele sunt rezolvate prin gasirea de dovezi care sa-ti sprijine afirmatiile. Dovezile se obtin prin experimente controlate, verificabile, repetabile care dau aceleasi rezultate indiferent de investigator, evident daca se pastreaza conditiile initiale.
In general, povara dovezii se afla pe cel care afirma ceva. Inca asteptam cu rabdare explicatia de ce a avut nevoie creatorul atot-puternic de odihna in cea de-a saptea zi...
Tu-mi spui:Iata o scurta descriere a procesului:
- pornind de la un organism.....
Stop!,stop dragul meu.
Pornind de la....aici e buba mare
Acel ceva de la care pornim indiferent ce,cum a luat fiinta?
Daca pornesc de la ideea(atentie) ca am un milion $ si incep sa-mi construiesc din acesti bani imaginari o casa,sa-mi cumpar o masina tare etc.etc.in afara ca visez cu ochii deschisi nu se intampla nimic decat in mintea mea!!Tocmai pt.ca bllogul se pretinde: Gândire raţională am venit cu comentariul meu,deci,fii te rog rational si recunoaste ca timpul nu a participat in procesul de a lua ceva fiinta in univers din nimic.
In concluzie,daca-ti vei incepe raspunsul in felul urmator:
pornind de la nimic,asa si asa s-a intamplat......
"Nimic nu se pierde ci totul se transforma dintr-o forma sau alta";
deci nimicul de la inceputuri se transforma in...in ce? in NIMIC!!
Te rog sa ma ierti pt.insistenta mea.
Dumnezeu este o fiinţă infinită. El are o putere, o cunoaştere, şi o înţelepciune infinită. Este evident atunci că Dumnezeu poate să facă ce doreşte. Putea să creeze întreg universul, pământul şi tot ce este pe el, într-o clipită. Întrebarea care trebuie să se pună este, de ce i-au trebuit lui Dumnezeu şase zile? La urma urmei, şase zile reprezintă o perioadă neobişnuită de timp în care o fiinţă infinită să facă ceva. Răspunsul la această întrebare se poate găsi în Exodul 20:11. Capitolul acesta conţine Cele Zece Porunci şi trebuie amintit că acestea au fost scrise în piatră cu "degetul lui Dumnezeu". În Exodul citim: "Când a isprăvit Domnul de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele două table ale mărturiei, table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu" (Ex.31:18). Cea de-a patra poruncă din Exodul 20:9 ("Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău") ne spune că trebuie să lucrăm şase zile şi să ne odihnim în a şaptea. Justificarea pentru această poruncă ne este oferită în versetul 11: "Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o". Aceasta este o referire directă la creaţia lui Dumnezeu din Geneza cap.1. Pentru a fi consecvenţi (şi trebuie să fim), acelaşi înţeles pe care cuvântul "zi" l-a avut în Gen.1, trebuie să-l aibe şi aici în acest pasaj. Dacă spunem că o "zi" indică în Geneza o lungă perioadă (nedefinită) de timp (milioane şi milioane de ani; n.tr.), atunci şi în Exodul 20:9-11 trebuie menţinută aceeaşi interpretare. Aceasta însă ar rezulta în următoarea formulare: omului îi este poruncit să lucreze timp de şase lungi perioade nedefinite de timp, apoi să se odihnească în cea de-a şaptea lungă perioadă nedefinită de timp. Dar este limpede de înţeles că o astfel de interpretare este lipsită de sens. Acceptând sensul literar, obişnuit al celor şase zile, noi înţelegem că Dumnezeu ne spune să lucrăm timp de şase zile de 24 de ore, după modelul oferit de El în zilele de 24 de ore ale creaţiei, apoi să ne odihnim în cea de-a şaptea cum El a făcut, astfel stabilindu-se modelul săptămânii de şapte zile pe care-l avem şi astăzi.
Sursa:rcrwebsite.com/
Draga Anonim, eu am descris evolutionismul nu aparitia vietii, un cu totul alt subiect care trebuie tratat separat. In discutia despre evolutionism intotdeauna pornesti de la o forma de viata, evident primitiva, dupa care explici cum a aparut complexitatea.
Cat despre aparitia vietii, lucrurile nu sunt atat de clare ca in cazul evolutiei. Exista totusi cateva ipoteze de lucru care trebuie dovedite. Cel mai probabil, prima forma de viata s-a bazat pe un replicator mult mai simplu decat ADN-ul. Nu exista dovezi fosile despre primele forme de viata care au fost in mod cert unicelulare si incapabile de fosilizare.
Totusi, imposibilitatea stiintei de a furniza anumite raspunsuri din trecutul mai mult sau mai putin indepartat al Pamantului, nu ar trebui sa stirbeasca din increderea pe care o avem in raspunsurile pe care oamenii de stiinta le dau, bazandu-se pe dovezile actuale.
Scriam mai sus despre calitatea dovezilor. Ideile scrise la multi ani dupa moartea celor care le-au emis, transcrise apoi de nenumarate ori, cu mai multe sau mai putine greseli, NU se pot constitui in dovezi serioase. Mai ales cand vin in contradictie cu alte idei emise de alti pamanteni, scrise in alte carti asa-zis sfinte.
Astazi nu mai sunt persoane care cred ca Zeus sau Thor au creat lumea. Totusi ce te face pe tine sa respingi cosmogonia greaca si s-o accepti pe cea crestina care se bazeaza pe acelasi nivel de dovezi?
Raspunsul meu: numarul adeptilor unui cult ii da puterea si nu dovezile care stau la baza dogmei. Esentialmente, toate dogmele sunt la fel: au pretentia ca pot explica totul plecand de la niste enunturi care nu pot fi niciodata verificate. Eu nu voi putea sa-ti demonstrez sau sa-ti infirm(nici macar mie insumi) ca biblia este cuvantul lui dumnezeu. Povara dovezii este intotdeauna pe cel care face afirmatia.
Totusi, grija la referentierea circulara de genul:
dumnezeu exista!
de unde stim?
scrie in biblie!
de unde stim ca biblia spune adevarul?
biblia este cuvantul lui dumnezeu!
Dacă nu credem că există Dumnezeu, atunci nu ne rămâne decât să credem alternativa: că tot ceea ce există în jurul nostru a apărut la întâmplare, din cauze naturale. Dacă cineva ar juca zaruri, ce şanse ar avea să dea doi de şase? Destul de mare, nu-i aşa?! Dar care ar fi probabilitatea ca pe nişte zaruri albe-albe să apară acele puncte negre? Ceea ce a încercat să dovedească Pasteur cu secole în urmă este confirmat acum de ştiinţă: viaţa nu poate apărea din ne-viaţă. Atunci de unde a apărut viaţa umană, animală şi vegetală?
Şi încă ceva: „cauzele naturale” nu pot explica de ce există un volum atât de mare de informaţii foarte exacte în ADN-ul uman. Celui care respinge ipoteza existenţei lui Dumnezeu nu-i mai rămâne să creadă decât că tot ceea ce există a apărut la întâmplare - fără nici o cauză, fără nici un plan, pur şi simplu, la noroc. Dar este o ofensă pentru raţiune să vezi un plan foarte complex şi să consideri că a apărut la noroc.
Mai este o chestiune mult mai vastă. De-a lungul istoriei miliarde de oameni de pe tot globul şi-au confirmat convingerile ferme despre existenţa lui Dumnezeu - concluzii la care au ajuns în urma unei relaţii personale, subiective, cu Dumnezeu. Şi în zilele noastre milioane de oameni pot relata amănunţit despre viaţa lor cu Dumnezeu. Ei ne-ar arăta răspunsurile primite la rugăciunile lor, modul clar şi minunat prin care Dumnezeu le-a împlinit nevoile şi i-a călăuzit în luarea unor decizii personale importante. Ne-ar putea descrie în detaliu nu numai propriile convingeri, ci şi cum a acţionat Dumnezeu în viaţa lor. Mulţi oameni sunt siguri că există Dumnezeu, că este iubitor şi că li s-a dovedit credincios. Dacă încă eşti sceptic, poţi spune totuşi cu certitudine: „Eu am dreptate absolută, iar ei se înşală în ce-L priveşte pe Dumnezeu”?
Pe vremuri nu credeam în existenţa lui Dumnezeu. Şi nu ştiu cum se face că, precum toţi ceilalţi atei, eram foarte deranjată de faptul că unii credeau totuşi în El. Ce se întâmplă cu ateii... de folosesc atât de mult timp, atenţie şi energie, căutând să combată ceva ce ei nici nu cred că există?! Ce ne determină să facem asta? Când eram atee, îmi închipuiam că o fac fiindcă îmi pasă de acei sărmani oameni naivi... că o fac pentru a-i ajuta să-şi dea seama că îşi pun nădejdea în ce nu trebuie. Ca să fiu sinceră, mai aveam încă un motiv. Când îi provocam la întrebări pe cei ce credeau în Dumnezeu, eram în adâncul meu curioasă să văd dacă mă pot convinge că au dreptate. Căutam să fac acest lucru în parte şi deoarece doream să mă eliberez de „enigma Dumnezeu”. Dacă le puteam dovedi în mod convingător că greşesc, atunci îmi puteam lua gândul de la subiectul acesta şi-mi puteam vedea de viaţa mea.
Nu mi-am dat seama însă care era adevaratul motiv pentru care eram atât de măcinată de
subiectul „Dumnezeu”... fiindcă Dumnezeu Insuşi îl aducea la lumină. Am ajuns să înţeleg însă că Dumnezeu vrea să fie cunoscut. Ne-a creat pentru ca să-L cunoaştem. Ne-a înconjurat cu dovezi ale existenţei Sale şi ne pune chiar sub ochi această chestiune a existenţei Sale. Parcă nu puteam să nu mă gândesc la posibilitatea existenţei lui Dumnezeu. De fapt, chiar în ziua când m-am hotărât să recunosc că Dumnezeu există, mi-am început rugăciunea astfel: „OK, ai câştigat!” Poate că motivul subtil pentru care ateii sunt deranjaţi de cei care cred în Dumnezeu este că Dumnezeu este Cel care nu îi lasă în pace.
Există Dumnezeu? De vrei să ştii răspunsul, caută să afli cât mai multe despre Iisus Hristos. Biblia ne spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”
Din - Există Dumnezeu? de Marilyn Adamson
Draga cititoare,
Hai sa ne oprim la prima ta fraza: "Dacă nu credem că există Dumnezeu, atunci nu ne rămâne decât să credem alternativa: că tot ceea ce există în jurul nostru a apărut la întâmplare, din cauze naturale"
De ce nu poate omul sa spuna "nu stiu" atunci cand nu are dovezi certe, verificabile si repetabile? De ce nu-si poate asuma ignoranta? De ce trebuie sa-si umple gaurile cunoasterii cu personaje imaginare care vin in conflict deschis cu personajele imaginate de alti oameni?
Nu ma vei auzi spunand ca dumnezeu SIGUR nu exista. Nu am dovezi care sa infirme existenta lui, dupa cum nu am dovezi care sa infirme existenta lui Mos Craciun. Sunt sceptic. Spun doar ca sunt foarte putine sanse ca ei sa existe si de aceea ma comport ca si cand ei nu ar exista.
Nu are rost sa ma trimiti sa-l descopar pe Iisus intr-o carte scrisa la decenii dupa moartea acestuia, copiata si recopiata de mii de ori de scribi supusi greselilor. In postarea mea anterioara ti-am prezentat referentierea circulara la care face apel crestinismul.
Nu am nimic impotriva lui dumnezeu! Ar fi culmea sa fiu suparat pe un personaj fictiv...
Nu ma deranjeaza nici oamenii care cred intr-o fiinta suprema, intr-un creator, atata vreme cat credinta lor nu-i face agresivi si nu impiedica largirea orizonturilor cunoasterii de catre alti oameni doritori de cunoastere.
Tu imi spui:
"Eu am descris evolutionismul nu aparitia vietii, un cu totul alt subiect care trebuie tratat separat. In discutia despre evolutionism intotdeauna pornesti de la o forma de viata...., ".
Intr-adevar pornim de la o forma de viata -creata de Cineva.
Tu insa pornesti de la ceva
prexistent.Si cum a luat fiinta acea viata din care incepe evolutia? este tabu,am inteles.
Hai sa vorbim atunci de amenajarile interioare al casei pe care l-am cumparat din milionul de $ pe care nu-i am.
Mergea odata un amarat la obor sa vanda o pereche de oua ca sa cumpere paine pt.familie.Si tot medita el,daca n-ar trebui sa vanda ouale,ar putea sa scoata 2 pui,acestia la randu-i sa faca oua,pui,oua,mai multi pui,mai multe oua,pana omul s-a vazut patron la o ferma de pui,a aruncat ouale de pamant zicand:eu patron la avicola ma demit sa vand oua la piata?
Cu siguranta sunt subiectiva pentru ca si eu sunt atee dar Oti are 1-0, draga Anonimule. A sintetizat corect: "nu ma deranjeaza oamenii care cred intr-o fiinta suprema, intr-un creator, atata vreme cat credinta lor nu-i face agresivi si nu impiedica largirea orizonturilor cunoasterii de catre alti oameni doritori de cunoastere".
De ce insista credinciosii/religiosii/crestinii (oricum doresc ei sa li se spuna) ca, in discutia cu un ateu, sa argumenteze cu citate din cartile sfinte? Ateul, statistic, este o persoana educata, instruita, cu IQ peste medie, cu gandire critica si discurs structurat, bazat pe logica, ratiune si argumente stiintifice. Astfel, lecturarea Bibliei intru intelegerea mersului lumii ii este la fel de utila ca lecturarea oricarui alt roman de fictiune.
"Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire"(2Tim.3:16)
"Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;
pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…”(Fapte 17:30-31)
"Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui".(Ioan 20:31)
Sânteţi liberi să credeţi sau nu nimeni nu este agresiv.
Isus a spus:
"Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine."(Apoc.3:20)
Draga Anonim,
Tu, ca si vechii cre(s)tinopati, tragi o linie de demarcatie ce e doar in mintea ta. Intre viata si neviata. Exact cum faceau cei mentionati mai demult, intre organic si anorganic. Si exact acelasi "argument" tampit a fost servit si ca "nu poate sa apara organic din anorganic". Sper ca stii ce s-a intamplat de atunci.
Ei bine, acea linie e in capu' tau, constituind o separatie intre semnificanti. Nu exista acea linie in realitate. Semnificatii nu sunt separati de zidul ce e in capul tau. Gandirea de tipul ala, care confunda realitatea cu simbolurile utilizate pentru a gandi despre realitate, se numeste gandire magica, si e tipica cre(s)tinopatilor. Nu-i de mirare ca pica prada iratiunii din religii, nu?
Si e fals ca evolutia functioneaza doar pe organisme vii (whatever that means). Functioneaza pe orice e capabil de replicare cu mutatii, care e supus la presiune selectiva din partea "mediului". Asta merge pe orice codifica asa, de la molecule autoreplicante pana la chestii codate pe calculator.
http://www.worldslastchance.com/wlc-videos/english/most-popular.html
Dreptul la replica
Odată, o maimută,din evul preistoric
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,
A zis: ”Atenţie!!! Sunt foarte ofensată.
Circulă în lume o vorbă de loc adevărată
Că omul ar descinde din buna noastră rasă.
Însă ideea asta îmi pare odioasă.
Aţi pomenit vreodată divorţuri printer noi?
Copii lăsaţi pe drumuri sau imnuri de război?
Cine-a vazut în hoardă,la noi bolnavi mintal?
Drogaţi,lacomi de cărnuri sau homosexuali?
Escroci,bandiţi,golani,sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil,nu vezi asa prostie!
N-ai să-ntîlneşti vreodată în buna noastră rasă,
Nici terorişti,nici droguri,nici luptele de clasă.
Cat am bătut eu jungla,scuzaţi,n-am observat
În obştea noastră bună,cocotier privat,
Nici garduri şi nici paznici,nici prunci murind de foame
Sau omoraţi în taină de asa-zisele mame.
Nu veţi vedea vreodată,cat soarele şi luna
O minte de maimuţă dospind în ea minciuna.
Şi chiar de-aş fi orbită în vreun laborator,
N-aş deveni „port bată” şi nici informator.
Şi iată încă una din lumea cea de jos:
La noi nu se întamplă război religios,
Şi-n fine nici inchiziţii şi nici legaţi în lanţuri
Nici chefuri după care să ne culcăm în şanţuri.
Nici ordin mondial şi nici naţionalism
Dar nici vreo îndoială ce duce-n ateism.”
...............................
Apropo, acum vreo patru ani aş fi votat cu voi.Eram in asentimentul vostru;dar nu ştiu ce mi-a facut Dumnezeu,eu n-am nici o vină,sunt doar un nebun.........
nebun dupa Cristos!El a murit pentru noi. Eu vreau sa traiesc pentru El!
Va las dragii mei! Şi scuzaţi-mă daca v-am suparat cu ceva.
Eroina poezioarei tale e prost informata, nu a aflat inca faptul ca omul nu se trage din maimuta. :-)
In alta ordine de idei, nu ne-ai suparat cu nimic, ne-ai intarit convingerea ca o conversatie intre atei si teisti/deisti este la fel de savuroasa ca una intre surzi. Sa-ti mearga bine in viata!
"Ce a explodat la acel Big? De unde provine? Poate ca imi vei spune ca de la un Litle.De unde provine atunci acest Litle? Acum am fost mai clar?"
Ai fost clar. Acum astepti sa imi explici cine l-a creat pe Dumnezeu (altfel tot fundamentul religiei care se bazeaza pe el este inutil - dupa cum precizeaza domnul Anonim in continuare, daca nu stii cum a aparut ceva nu poti explica cum functioneaza). Si apoi cine l-a creat pe acest creator. Si creatorul creatorului creatorului. Si asa mai departe.
A, si sa spui ca Dumnezeu este necauzat nu se admite fara dovada experimentala, ca doar nici macar Universul nu poate fi necauzat, nu-i asa?
Trimiteți un comentariu