sâmbătă, 23 mai 2009

Ce te face pe tine special?

...

Am fost acuzat de nenumărate ori că nu înțeleg creștinismul în general și ortodoxismul în particular. De aici și ideea structurării punctelor mele de vedere pe marginea acestui subiect.

Spre norocul meu, îndoctrinarea religioasă la care am fost supus în copilărie a fost mult mai “moale” decât în cazul altora, iar multitudinea de interacțiuni complexe la care am fost supus de-a lungul dezvoltării mele a permis formarea unei gândiri neinfluențate de supranatural. Cu toate acestea, sunt din ce în ce mai interesat de înțelegerea fenomenului religios, întrucât acesta marchează extrem de puternic existența marii majorități a semenilor noștri în mod direct și existența tuturor oamenilor în mod indirect.

Oamenii în general sunt atât de marcați de realitatea imediat înconjurătoare încât pentru a nu fi subiectivi este nevoie să avem o perspectivă cât mai largă. Așadar, în cele mai mult de 200 de state de pe glob activează mai mult de 4200 de religii, conform www.adherents.com deși în ciuda acestui număr impresionant de credințe doar câteva au cu adevărat o anvergură importantă.

Interesant este că toate aceste religii au doctrine diferite și postulează afirmații de cele mai multe ori contradictorii care evident nu pot fi adevărate simultan. Un observator obiectiv, care ar dori să afle răspunsul la întrebarea “care religie este cea adevărată?” din răspunsurile semenilor săi, ar primi răspunsuri extrem de diferite în funcție de zona geografică.
Culmea este că oamenilor li se pare normal ca un indian să fie hindus, un arab să creadă în Allah iar un spaniol să se roage la Fecioara Maria. Explicația este că, într-o proporție covârșitoare, copiii sunt îndoctrinați cu religia părinților săi.

Cred că este clar pentru toată lumea care ar fi rezultatul unui eventual sondaj de opinie efectuat în România.

Creștinismul este pe de-o parte cea mai răspândită religie dar pe de altă parte este și cea care cuprinde cele mai multe curente desprinse de-a lungul timpului din trunchiul ei comun. Exact ca în cazul unui copac la care, privind doar corola, nu putem spune care rămurică este demna urmașă și continuatoare a trunchiului și în cazul creștinismului este greu de argumentat care cult este mai “autentic”.
Dacă căutăm rămurica autohtonă vom avea surpriza de a descoperi că ortodocșii români reprezintă puțin sub 0,3% din populația omenirii. Cu toate acestea, din majoritatea discuțiile pe care le-am purtat cu ortodocși cucernici am înțeles că ortodoxia românească și nu cea rusă, greacă sau sârbă, ca să nu mai vorbim de greco si romano-catolici, ar fi religia “dreaptă” și “adevărată”.








Ajuns în acest punct, în mintea mea se nasc următoarele întrebări importante:

De ce dumnezeu nu-i iubește pe toți oamenii în egală măsură?

Dacă într-adevăr ortodoxia este religia adevărată și doar cei care se “despătimesc” respectând canoanele bisericii ortodoxe române ajung în rai, ce șansă are un polinezian, un maor sau un kenian fără acces la internet să afle măcar care este calea cea dreaptă?

De unde această aroganță de a pretinde că dumnezeu doar pe tine te iubește?

Ce te face pe tine special?

...

Un comentariu:

Alex. spunea...

Arianismul nu este o invenție pe care au scremut-o naziștii.

Conceptul ăsta de individ/popor privilegiat, ales, superior (dintr-un considerent distinctiv aleatoriu, cum ar fi familia lingvistică din care face parte limba lui, culoarea pielii etc.) este o tendință elitist-narcisistă pe care o manifestă din păcate bipezii acestei planete cam dintotdeauna.

Dacă le zici creștinilor că suferă de un complex de arianism religios, te vor acuza de hulă. Vor încerca să te asigure că tot globul știe care-i treaba cu creștinismul și că, dacă deja li s-a arătat oamenilor calea cea dreaptă, dar ei au refuzat să meargă pe ea, e țeapa lor -- problemă încheiată, creștinul a făcut ce era de datoria lui să facă și acum poa' să doarmă liniștit.

 
Banda Scepticism Ateism