duminică, 30 august 2009

Insanatosirea societatii este calea catre secularizarea ei

...
Nu mai surprinde pe nimeni faptul ca in 2009, la 200 de ani de la nasterea lui Darwin, inca multi dintre conationalii nostri se bazeaza pe dogma crestina ortodoxa cand vine vorba de intrebari la care stiinta s-a pronuntat fara echivoc, "cum a aparut omul?", "care este varsta Pamantului?", "care este istoria eticii si a moralei?" Situatia nu este specifica Romaniei, desi se pare ca stam mult mai rau decat alte tari din nord-vestul continentului in ceea ce priveste intelegerea si acceptarea evolutionismului.

Circula mai multe ipoteze stiintifice, pe care nu le voi enumera aici, care incearca sa faca lumina asupra complexului de factori care determina oamenii sa-si caute raspunsurile in religie.

In iulie, Gregory Paul si colaboratorii au publicat in Evolutionary Psychology rezultatele unui studiu foarte elaborat care gaseste o corelatie intre gradul de religiozitate a unei natiuni si gradul de disfunctionalitate a societatii. Subiectul a fost abordat prin compararea mai multor tari din perspectiva prevalentei non-teismului in corelatie cu diversi factori socio-economici.

Concluzia: cu cat o societate este mai disfunctionala cu atat gradul de religiozitate a membrilor ei este mai ridicat.

Indicele compozit care defineste gradul de disfunctionalitate a unei anume societati a fost stabilit prin cumularea unor indicatori ca: rata omuciderilor, a violurilor, a sinuciderilor, a avorturilor, a infectiilor cu transmitere sexuala, speranta de viata, global poverty index, rata coruptiei etc.
Acest indice compozit a fost comparat cu indicatori ai gradului de religiozitate: credinta in dumnezeu, acceptarea literala a bibliei, participarea la slujbe religioase, practica rugaciunii etc.

Autorii speculeaza pe marginea acestei corelatii, precizand ca probabil stresul generat de traiul intr-o societate disfunctionala precum si conditiile socio-economice defavorabile sunt un teren fertil pentru acceptarea unor explicatii religioase facile. In schimb, in societatile sanatoase, religiozitatea este la valori mult mai mici.
Cu alte cuvinte, cand te confrunti cu atat de multe probleme in societate, tinzi sa nu-ti mai bati capul si iei de bun de zice popa...

Privind la disfunctionalitatea societatii romanesti, nu sunt sigur ca imi convine aceasta concluzie dar n-avem ce face. Se pare ca insanatosirea societatii este o conditie necesara secularizarii.
...

7 comentarii:

Anonim spunea...

Don' doctor, daca este adevarat ca "probabil nu exista nici un d-zeu", atunci asteptam un text de la dvs despre: sa nu ucizi, caci nimeni nu are dreptul sa decida asupra vietii semenului......Acesta fiind, totusi,o dovada de existenta a sanatatii sociale, nu?

Looking forward :)

Atila Nyerges spunea...

Am mai abordat pe acest blog subiectul eticii si moralei, vezi mai jos linkul. Deplang acei credinciosi care cred ca sunt morali numai prin frica de dumnezeu.
Fratilor credinciosi, sunt convins ca nu omorati pentru ca sunteti oameni buni si respectati viata si pe semenii vostri nu pentru ca va este frica de o divinitate posesiva.
http://gandirerationala.blogspot.com/2009/02/sursa-eticii-si-moralei.html

Anonim spunea...

Multumesc pentru ca mi-ati raspuns, dar nu ma refeream la a respecta un principiu doar din frica de corectie divina, ci la faptul ca acest concept moral/etic si repectarea lui constituie un pilon de sprijin al societatii "sanatoase" si ca nu cred ca in decursul evolutiei biologice a aparut in mintea/psihicul omului asa, pur si simplu.Probabil ca a fost indus in constiinta umana ( individuala sau colectiva) pe alte cai.... Probabil....

Oti spunea...

Draga Anonimule, ai dreptate: simtul etic nu a aparut in mintea omului asa, pe nepusa masa. Exista numeroase dovezi de comportament altruist in lumea animalelor. Intr-o postare chiar pe acest blog scriam despre comportamente proto-etice in colonii de sobolani. Alte exemple documentate ar fi cele ale liliecilor vampiri care impart sangele cu semeni care au fost mai putin norocosi. Dovezile indica faptul ca, la animalele sociale, genele responsabile de comportamente asociative, cooperative s-au selectat prin faptul ca acest comportament a oferit un avantaj competitiv in fata exemplarelor solitare. Mediul dificil a fost cel care a determinat supravietuirea doar a acelor grupuri de animale care au cooperat pentru binele grupului.
Simtul nostru moral si etic este intr-adevar mult mai sofisticat decat exemplele anterioare dar diferenta este doar cantitativa nu si calitativa...

Anonim spunea...

Multumesc - din nou - pentru raspunsul trimis, raspuns care-mi sugereaza ca ati avut rabdare cu mine si intrebarile mele.
Si, daca tot suntem in aceasta zona a eticii si moralei - oare aceste notiuni ar exista daca n-ar exista omul, ci doar, sa zicem, sobolanul?!?! - mai am o interpelare catre dvs si promit sa fie si ultima:de ce se ucid oamenii in cursa pentru resurse ( deci pentru o mai buna adaptare la schimbarile ecosistemului)si nu se asociaza intr-un fel sau altul - precum animalele "sociale" in ideea de a exploata mai bine aceste resurse? Pentru ca asocierea indivizilor in populatii pentru a supravietui ca specie nu are nimic de-a face cu simtul etic/moral, indiferent de cum am privi-o.Mai exact:in regnul animal - cu o singura exceptie, omul - legile naturale actioneaza astfel incat sa se realizeze perpetuarea speciei/populatiei si nu a individului ( lucru perfect explicat si de dvs prin mecanismul selectiei genelor care o favorizeaza). Dar cu omuletu'ce facem? Caci aici individul e in prim-plan!

Seara Buna! Si scuze daca am inoportunat in vreun fel!

Oti spunea...

Draga Anonimule, nu-ti fa probleme cu inoportunatul! Principala functie a blog-ului este asigurarea interactivitatii si a schimbului de idei iar controversa este conditia necesara progresului.

Pentru a-ti raspunde tezei tale referitoare la individualismul omului trebuie sa fac apel la istorie. Stramosii nostri traiau in comunitati mici, familii extinse sau clanuri in care totul era la comun iar indivizii se intrajutorau spre binele comunitatii lor restranse. In aceste mici grupuri, s-a nascut probabil si perceptul adoptat mai tarziu de crestinism: "iubeste-ti aproapele". Notiunea proto-etica de ajutorarea aproapelui a fost sursa evolutionista a puterii comunitatilor stramosilor nostri. Imagineaza-ti ce sanse reduse ar fi avut niste oameni primitivi care nu si-ar fi unit fortele in fata atacului ursilor de pestera, de exemplu.

Mai tarziu clanurile s-au agregat in etnii, natiuni care evident ca s-au aflat intr-un permanent conflict intre ele dar care si-au cultivat identitatea de grup.

In ziua de azi exista multe alte tipuri de grupuri formate din indivizi care au un comportament foarte etic in interiorul grupului dar la limita penalului fata de cei din afara. Exact precum clanurile de oameni primitivi...

Inca un comentariu legat de o afirmatie de-ale tale: animalele sociale nu se asociaza pentru a-si maximiza sansele de supravietuire. Nu exista scop logic si inteligent in aceasta asociere. Pur si simplu, acele animale ale caror gene ii fac sa se asocieze au sanse mai mari de supravietuire intr-un mediu extrem de competitiv. Celelalte animale ale caror gene ii fac sa "lucreze" pe cont propriu, "egoist", au sanse de supravietuire mult scazute si in timp evolutionist ajung sa dispara, genele lor disparand din fondul genetic. Peste mai multe generatii, toate animalele acelei specii "sociale" ajung sa contina genele "intrajutorarii", aceasta ajungand strategia evolutionista a acelei specii...

Mihai spunea...

Morala nu a fost inventata de religie, religia copiaza atributele cu cea mai larga acceptanta, pentru a se face acceptata.

Fraza de mai sus poate parea cam nefinisata, dar am sa povestesc altceva: am vazut pe NG un film cu un leopard care a vinat o maimuta. Din intimplare maimuta avea un pui mic, de citeva zile poate, care statea agatat de blana ei.

Continuarea se poate urmari aici:

http://www.youtube.com/watch?v=LdhG5bNMei0

Poate asa incep si altii sa inteleaga sursa moralei, binelui si raului... :)

 
Banda Scepticism Ateism