sâmbătă, 27 iunie 2009

Filtre mentale

...
S-a intamplat vreodata sa discutati in contradictoriu cu persoane inteligente si sa va intrebati cum de nu reusiti sa va intelegeti? Eu recunosc ca da. “Cum este posibil sa fiu contrazis pe marginea unor teme in care ma simt expert? Cu siguranta respectivul este idiot... sau incult, prostanac, sarac cu duhul, ratacit, confuz, nebun, delirant, ilogic, fanatic...” cum vreti dumneavoastra. Oricat de facila mi s-ar parea aceasta explicatie, in cele mai multe cazuri nu este satisfacatoare. Am avut numeroase si aprinse controverse cu creationisti educati, inteligenti cu care din pacate nu am ajuns la niciun rezultat, astfel incat m-am intrebat daca nu cumva imi scapa ceva. Raspunsul l-am gasit in diagrama dezvoltata de Chris Argyris de la Harvard Business School si Don Schon de la MIT, "The Ladder of Inference".In zilele noastre, portile cunoasterii s-au deschis pentru toti, gratie internetului. Pusi in fara unor intrebari dificile, cum ar fi aparitia vietii pe pamant, oamenii ajung la concluzii diferite datorita faptului ca, voit sau nu, selecteaza puternic din multitudinea de informatii relevante doar pe acelea care se potrivesc sistemului lor de valori. Este iluzoriu sa cred ca un om convins ca Biblia spune adevarul cuvant cu cuvant va accepta explicatia evolutiei omului dintr-un stramos comun cu maimutele antropoide cand asta pentru el inseamna sa arunce la cos idei foarte convenabile.

“Cum adica omul este si el un animal? Cum ar arata lumea fara credinta cand notiunile de bune si rau vin de la dumnezeu? Oare diversiunile evolutioniste nu-i fac pe oameni mai egoisti, mai pacatosi, mai rai?”

Poate veti spune ca este datoria fiecaruia sa-si formeze convingerile abia DUPA parcurgerea informatiilor relevante acestui subiect si ca ar trebui ca oamenii sa-si testeze regulat convingerile luand in calcul noile informatii relevante subiectului. Sa fim totusi realisti! Pentru majoritatea oamenilor "fereastra" de timp in care isi cauta "filozofia" de viata se inchide timpuriu, la inceputul decadei a treia de viata. Odata ce au imbratisat, cu argumente solide sau nu, creationismul sau evolutionismul, in mod exceptional mai vedem "transferuri", intr-un sens sau altul, dupa varsta de 30 de ani. Filtrele emotionale pe care ni le construim ne fac sa selectam informatia pe care o luam in calcul atunci cand tragem concluzii pe teme complexe, care necesita documentare serioasa.

Tu ce filtru ti-ai instalat?
...

duminică, 21 iunie 2009

Medicina alternativă

...
A fost o vreme când medicul și șamanul se înghesuiau la capătâiul bolnavului, fiecare încercând să-l vindece cu metodele proprii. Unul se grăbea să lase sânge și să “echilibreze” umorile organismului iar celălalt invoca spiritele benevolente și le alunga pe cele malefice. E adevărat că pe atunci Soarele se învârtea în jurul unui Pământ plat iar fenomenele atmosferice erau capriciile unor personaje supranaturale. Privind contextul istoric realizăm că cele două personaje mai sus amintite, deși diferite în aparență, erau esențialmente similare. Învățăceii lui Galen și Paracelsus acceptau fără critică postulatele maeștrilor iar șamanii perpetuau mituri vechi de secole. Nici unii, nici alții nu considerau necesar să-și verifice afirmațiile într-o eră în care experimentul nu era utilizat nici măcar în legătură cu legile fizicii. Să ne amintim că până la Galileo Galilei toată lumea considera că o ghiulea cade mai repede decât un bob de mazăre. Era de “bun simț” să consideri că obiectele mai grele cad mai repede decât cele mai ușoare dar pentru multe milenii nu s-a gândit nimeni să verifice.

Apariția și dezvoltarea științei moderne pe baza metodei științifice a făcut diferența dintre mit și realitate în fizică și în alte științe exacte. În medicină lucrurile stau încă altfel, din păcate.

Bolile de care suferă oamenii sunt afecțiuni multifactoriale de o complexitate încă nedeslușită complet. În plus, evoluția maladiilor nu este liniară, simptomele se pot remite de la sine și câteodată corpul uman este capabil de a învinge de unul singur boli foarte grave.

Pentru a se elimina influența abilităților naturale ale organismului de a combate boala trebuie sa facem uz de statistică atunci când evaluăm eficacitatea și siguranța oricărui medicament sau intervenție medicală. Cu alte cuvinte, niciodată cazuri izolate de vindecare nu reprezintă dovezi științifice, oricât de spectaculoase ar fi evoluțiile pacienților. Este nevoie de studii efectuate pe loturi de mii de pacienți în care jumătate dintre ei primesc medicamentul studiat iar cealaltă jumătate primește placebo, o tabletă inactivă. Este de dorit ca nici pacientul și nici investigatorul să nu știe ce fel de tabletă sau tratament primește primul, rezultatele urmând să fie înregistrate cu obiectivitate și raportate unei comisii centrale care mai târziu va analiza rezultatele și va trage concluziile. Pe scurt, trialurile clinice dublu orb, randomizate, cu control placebo stau la baza metodei prin care medicina își face intrarea în rândul științelor exacte. Este echivalentul medical al experimentului cu ghiuleaua și bobul de mazăre din fizică.

Așadar, dacă un medic, renumit sau oarecare, pretinde că a descoperit un nou medicament sau metodă terapeutică, trebuie să fie pregătit să întâmpine rigoarea comunității științifice, așa numitul “peer review”, care vor analiza critic felul în care acesta a ajuns la concluzii. Numai după ce trece examenul acestei analize obiective orice nouă metodă intră în curentul general al medicinei și încetează a mai fi “alternativă”. Ducând mai departe analogia cu fizica, dacă vreun fizician renumit pretinde că a descoperit o lege alternativă a gravitației, bazându-se pe câteva experiențe personale, va trebui să convingă prin experiment predicțiile noii teorii alternative.
Firește că în medicină lucrurile sunt mai complicate dar în esență diferențele vin din gradul mare de eroare al măsurătorilor experimentale individuale din medicină si nu din cauza faptului că, în această ramură, metoda științifică nu s-ar putea aplica. Măsurarea efectului unei medicații are variații atât de mari încât fără statistică și fără a utiliza loturi numeroase de pacienți nu putem să înregistrăm rezultate coerente și să tragem concluzii consecvente. Evident că povara strângerii dovezilor cade în sarcina celor care propun alternativele.

Medicina bazată pe dovezi este conceptul care reunește principiile cercetării medicale prin care orice nou medicament sau procedură medicală trebuie să-și dovedească atât eficacitatea cât și siguranța prin trialuri clinice. La fel ca în cazul altor științe, argumentul autorității și experienței în domeniu nu ține locul experimentului menit să impună o nouă teorie sau lege fizică.

Așadar, așteptăm cu interes ca adepții homeopatiei, acupuncturii și ai altor alternative medicale să convingă comunitatea științifică prin studii clinice, dublu orb, randomizate cu control placebo. Deocamdată nu au
făcut-o iar numeroasele studiile publicate pe aceaste teme au mari probleme de design și de aceea nu pot fi luate în serios. Din păcate, există mult prea mulți medici care exploatează, din ignoranță sau interes, atât complexitatea conceptului de medicină bazată pe dovezi cât și laxitatea cadrului juridic și profesează pe bani frumoși o așa-zisă medicină alternativă temporizând de multe ori actul medical veridic, jucându-se cu speranțele pacienților. La această stare de fapt concură și starea deplorabilă în care se află atât sistemul sanitar cât și educația sanitară a populației unei țări mai degrabă orientate spre misticism decât spre rațional.

Sănătate tuturor!
...
 
Banda Scepticism Ateism